Zakynthos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Νομός Ζακύνθου
[[Image:\|150px\|Νομός Ζακύνθου]]
Informaţii
Regiune:	Insulele Ionice
Capitala:	Zakynthos
Populaţie: •În 2005Estimat: •Densitate:	Locul 51 41.472 loc. 102,1 loc/km²
Suprafaţă: •Total:	Locul 52 406 km²
ISO 3166-2	`GR-21`
Web:	http://www.zakynthos.gr
Hartă

Zakynthos (greacă Ζακύνθου) este o prefectură greacă, şi o insulă aflată în Marea Ionică.

Insula Zakinthos văzută din satelit

[modifică] Municipalităţi şi comunităţi

Municipalitate	Cod YPES	Reşedinţă (dacă e diferită)	Cod poştal
Alykes	1601	Katastari	290 90
Arkadion	1602	Vanato	291 00
Artemisia	1603	Machairado	290 92
Elatia	1604	Volimes	290 91
Laganas	1606	Pantokrator	290 92
Zakynthos (oraş)	1605		291 00

[modifică] Istoric

Primele semne de viaţă datează din neolitic, urmele fiind găsite in golful Laganas. După Homer, colonizarea a avut loc prin anii 1600 - 1500 î.Hr. de coloniştii din Psofida (Arcadia). În anii următori insula a fost cucerită de Arkisios, regele Cefaloniei. Mai târziu a ajuns în posesia lui Ulisse, fiul lui Laertes, regele Itacăi. În timpul războaielor persane Zakynthos a fost când neutră, când aliata lacedemonienilor, iar mai târziu a făcut parte din Liga Ateniană. În timpul campaniei lui Filip în Grecia Zakynthos a căzut în mâinile macedonienilor, iar mai târziu ale romanilor, care în anul 146 î.Hr. au încorporat-o în districtul roman Ahaia, împreună cu Epirul, Peloponezul şi insulele din Marea Egee, cu excepţia Cretei. Odată cu declinul Imperiului Roman şi ascensiunea Imperiului Bizantin, Zakynthos a fost iniţial încadrată în provincia Iliria, iar mai târziu a devenit o parte a Longobardiei, cu Ravenna (Italia) drept capitală.

În timpul celei de a IV-a Cruciade Zakynthos a fost cucerită de veneţieni şi încorporată, împreună cu Cefalonia în principatul Ahaia. Veneţienii au fost urmaţi de francezi. De la sfârşitul sec. al XII-lea şi până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Paşa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 veneţienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plăţii unui tribut anual de 500 ducaţi către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, veneţienii au cedat turcilor Creta în schimbul anulării tributului în Zakynthos. Ca urmare, un val de emigranţi din Creta s-au refugiat în Zakynthos. Un alt val de refugiaţi a venit în 1770 dupã înăbuşirea mişcării naþionalist-liberale instigatã de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Ecourile Revoluţiei Franceze din 1789 au ajuns şi în Zakynthos, iar în 1797 steagul revoluţionarilor francezi a fluturat pe bastioanele din Zakynthos. Alianţa dintre Imperiul Ţarist şi Poarta Otomană a dat însă lovitura de graţie francezilor liberali. În martie 1800, la iniţiativa Rusiei şi Turciei, s-a format Statul Ionian (Heptanezian). Independenţa era formală, ruşii având ultimul cuvânt în privinţa guvernării, iar statul plătea turcilor un tribut anual. În 1807 imperialii francezi au preluat Zakynthos până în septembrie 1809, când au fost urmaţi de englezi. Stăpânirea britanică a adus construirea de apeducte, drumuri, organizarea şcolii şi a serviciilor de sănătate. S-au reparat portul, bisericile, şi numeroase clădiri publice. În 1814 s-a hotărât formarea "Statelor Unite ale Insulelor Ionice", administrate de Reprezentantul Rezident pentru Zakynthos.

Ideea unei Grecii libere şi unite a aparut odata cu înfiinţarea Eteriei. În 1818 aceasta s-a mutat în Zakynthos. Membrii săi au fãcut un jurământ de credinţă faţă de patrie la biserica Sf. Gheorghe din Psiloma. La mijlocul sec. Al XIX-lea au început presiunile pentru retragerea englezilor. În schimbul întronării în Grecia a prinţului danez George I, susţinut de englezi, aceştia acceptă cedarea insulelor ionice cãtre statul grec. Steagul grecesc a fost ridicat în Zakynthos la 21 mai 1864, iar în continuare istoria insulelor ionice s-a confundat cu istoria Greciei.