Uniunea lingvistică balcanică
Uniunea lingvistică balcanică este numele dat unor similarități în gramatică, sintaxă, vocabular și fonologie găsite în limbile balcanice. Este remarcabil faptul că deși dimensiunea vocabularului comun este relativ mică, gramaticile limbilor prezintă un grad mult mai mare de similaritate.
[modificare] Istorie
Primul lingvist care a observat similaritățile între limbile balcanice care aparțin unor familii diferite a fost lingvistul sloven Jernej Kopitar în 1829, dar abia în anii 1920 și 1930 o teorie lingvistică a fost dezvoltată, prin contribuțiile lui Gustav Weigand și Kristian Sandfeld-Jensen (Linguistique balkanique, 1930).
Denumirea "Uniunea lingvistică balcanică" a fost utilizată pentru prima dată de lingvistul român Alexandru Rosetti în 1958.Theodor Capidan a afirmat că structura limbilor balcanice ar putea fi redusă la o limbă standard, "tipic balcanică".
Oponenții acestei teorii (printre care Alexandru Graur) pretind că utilizarea termenului "lingvistică balcanică" nu este necesară, deoarece proprietățile limbilor pot fi explicate independent prin derivații interne în fiecare limbă, iar în anumite cazuri este vorba de o "reciprocitate lingvistică", aceasta nefiind îndeajuns pentru a se crea o lingvistică balcanică, în paralel cu "lingvistica romanică" sau "lingvistica germanică".
[modificare] Limbile
Limbile care au în comun anumite proprietăți aparțin mai multor ramuri distincte ale limbilor indo-europene:
- albaneza
- indo-iraniene:
- romanice: limbile (dialectele) românești: dacoromână, aromână, megleno-română, istro-română, plus limba iudeo-spaniolă, cunoscută de asemenea sub numele de ladino.
- slave: bulgară, macedoneană, precum și numai dialectul Torlak a limbii sârbe (ultimele două idiomuri fiind considerate de unii lingviști ca fiind dialecte bulgărești)
- Limbile greacă modernă și Rromani (țigănește) sunt doar parțial incluse în această unitate lingvistică. Trebuie menționat și rolul de superstrat deținut de limba turcă, aceasta nefiind însă participantă la această unitate.
Însă nu toate aceste limbi au același număr de proprietăți în comun. De aceea, ele se împart în trei categorii:
- albaneza, româna, bulgara și macedoneana - cele mai multe în comun
- sârba și greaca - mai puține
- turca - mai ales vocabular
Lingvistul finlandez Jouko Lindstedt a calculat în 2000 un „factor de balcanizare”, care dă fiecare limbi un scor proporțional cu numărul de proprietăți pe care le are în comun cu alte limbi din uniunea lingvistică balcanică. Rezultatele au fost:
| Limba | Scor |
|---|---|
| slave balcanice | 11.5 |
| albaneza | 10.5 |
| greaca, româna | 9.5 |
| rromanes (țigănește) | 7.5 |
Altă limbă influențată uniunea lingvistică balcanică este limba ladino (iudeo-spaniolă), vorbită de evreii sefarzi (sau spanioli) odinioară în număr destul de mare în Balcani. Unii cercetători au considerat că „sistemul [ei] gramatical” a fost „probabil împrumutat din greacă”. Vocabularul este romanic (preponderent iberic), cu elemente lexicale ebraice, turcice și altele în măsură mai mică (bulgară, greacă, arabă etc.)
[modificare] Bibliografie
- Batzarov, Zdravko. "Balkan Linguistic Union" (at the Encyclopædia Orbis Latini)
- Du Nay, André. The Balkan linguistic union. In: The Origins of the Rumanians, 1977
- Grey Thomason, Sarah, Linguistic areas and language history (PDF), 1999
- Joseph, Brian D. Romanian and the Balkans: Some Comparative Perspectives (PDF), 1999
- Rosetti, Alexandru. History of the Romanian language (Istoria limbii române), 2 vol., Bucharest, 1965-1969.
- Russu, Ioan Iosif The Language of the Thraco-Dacians (Limba Traco-Dacilor), Bucharest, 1967
- Steinke, Klaus, Vraciu, Ariton, Introducere în lingvistica balcanică, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, 1999
- Tomić, Olga Mišeska. The Balkan Sprachbund properties: An introduction to Topics in Balkan Syntax and Semantics (PDF), 2003
|
||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||
