Hera
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Hera | ||
|---|---|---|
| Ήρα | ||
| Regină a zeilor şi oamenilor | ||
 |
||
| Hera | ||
| Alte titulaturi | Hera Argeia, Hera Teleia, Iunona (romani) | |
| Căsătorit cu | Zeus | |
| Tată | Cronos | |
| Mamă | Rhea | |
Hera (în greacă: Ήρα), este în mitologia greacă zeiţa protectoare a căsniciei, a căminului şi a femeilor măritate, precum şi regina zeilor şi a oamenilor. La romani este identificată cu Iunona.
Hera a fost fiica lui Cronos şi a Rheei. Ea a fost înghiţită, la fel ca şi fraţii ei, de către tatăl lor, care se temea să nu fie detronat de fii săi. Fratele cel mai mic, Zeus, a fost salvat de mama sa, care i-a dat lui Cronos o piatră înfăşurată în scutece. În timpul luptei dintre Zeus şi Cronos, Hera a fost încredinţată zeiţei Tethys şi lui Oceanus, care au crescut-o. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei Zeus, devenind "soţia legitimă" a stăpânului lumii. În această calitate, ea era considerată protectoarea căminului, a căsătoriei şi, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos şi Eileithyia. Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera este adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori, mânia este capricioasă şi nejustificată.
Cuprins |
[modifică] Cultul Herei
Hera era recunoscută în toată Grecia, în special în oraşele Argos, Sparta şi Micene. Existau de asemenea temple în Samos, Olympia, Corint, Tiryns, Perachora şi Delos.
În perioada Greciei Arhaice, Hera a fost o deitate importantă pentru întreaga populaţie din Elada. Probabil cultul ei este mai vechi decât cel al lui Zeus. În poezia epică greacă, Hera îi adresează lui Zeus cuvinte grele, dar îl şi preamăreşte, precum fraza: "Eu sunt fiica cea mare a lui Cronos, şi nu sunt onorată doar pe pământ (pentru că sunt zeiţa căsniciei), ci şi pentru că sunt soţia ta şi tu eşti regele zeilor." din Iliada.
Este posibil ca zeiţa Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni i-au fost introduse în cult în perioada ioniană sau miceniană.
Romanii au identificat-o cu zeiţa Iunona, regina oamenilor şi a zeilor în mitologia lor. (Vezi: Iuno (mitologie)
[modifică] Legende
[modifică] Hera şi Heracle
[modifică] Echo
Articol principal: Echo
Cu mult timp în urmă, nimfa Echo a avut o aventură cu Zeus. Când Hera află vestea, ea o pedepseşte pe nimfă ca atunci când aude pe cineva să tacă, iar la întrebări să răspundă doar îngânând ultimele cuvinte rostite de cel ce i se adresa.
[modifică] Leto
Articol principal: Leto
Când Hera auzi că zeiţa Leto va naşte, tată fiind însuşi Zeus. Ea nu o lăsă pe Leto să nască nici pe uscat, nici în nicio insulă din mare. Atunci Poseidon scoase la iveală insula Delos, unde Leto născu doi gemeni, Apollo şi Artemis. Cei doi deveniră zei puternici şi îţi stabiliră casa în Olimp, unde au fost recunoscuţi de toţi zeii.
[modifică] Callisto şi Arcas
[modifică] Semele şi Dionysos
[modifică] Io
Articol principal: Io (mitologie)
Odată, Zeus se îndrăgosti de frumoasa Io. Însă acesta fu nevoit să o transforme într-o juncă, ca astfel geloasa Hera să n-o omoare pe biata femeie. Dar Hera o recunoscu pe Io şi o puse în stăpânirea lui Argos, cel cu o sută de ochi. Zeus, făcându-şi milă de Io, îi porunci fiului său, Hermes, să o răpească. Hera însă puse pe urmele lui Io un tăun înfricoşător, care o gonea pe săraca juncă din ţară-n ţară. De abia în Egipt Zeus îi redădu chipul omenesc şi Io născu un copil pe nume Epafos, care a devenit primul rege al Egiptului.
[modifică] Lamia
[modifică] Gerana
[modifică] Cydippe
[modifică] Tyresias
[modifică] Chelone
[modifică] Hera în Iliada
[modifică] Metamorfozele
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2003, ISBN 973-629-035-2
