Hera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hera
Ήρα
Regină a zeilor și oamenilor
Hera
Hera
Alte titulaturi Hera Argeia, Hera Teleia, Iunona (romani)
Căsătorit cu Zeus
Tată Cronos
Bunică Gheea
Mamă Rhea
Frați {{{frati}}}
Simboluri {{{simboluri}}}

Hera (în greacă: Ήρα), este în mitologia greacă zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor. La romani este identificată cu Iunona.

Hera a fost fiica lui Cronos și a Rheei. Ea a fost înghițită, la fel ca și frații ei, de către tatăl lor, care se temea să nu fie detronat de fiii săi. Fratele cel mai mic, Zeus, a fost salvat de mama sa, care i-a dat lui Cronos o piatră înfășurată în scutece. În timpul luptei dintre Zeus și Cronos, Hera a fost încredințată zeiței Tethys și lui Oceanus, care au crescut-o. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei Zeus, devenind "soția legitimă" a stăpânului lumii. În această calitate, ea era considerată protectoarea căminului, a căsătoriei și, în general, a femeilor măritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos și Eileithyia. Împărțind tronul, dar nu și puterea marelui ei stăpân, Hera este adesea înfățișată ca o soție geloasă și nesăbuit de violentă, care ușor se simte jignită și nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelitățile săvârșite de soțul ei. Adeseori, mânia este capricioasă și nejustificată.

Tempul Herei din Agrigento, Grecia Mare (Italia de Sud)

Cuprins

[modificare] Cultul Herei

Hera era recunoscută în toată Grecia, în special în orașele Argos, Sparta și Micene. Existau de asemenea temple în Samos, Olympia, Corint, Tiryns, Perachora și Delos.

În perioada Greciei Arhaice, Hera a fost o zeitate importantă pentru întreaga populație din Elada. Probabil cultul ei este mai vechi decât cel al lui Zeus. În poezia epică greacă, Hera îi adresează lui Zeus cuvinte grele, dar îl și preamărește, precum fraza: "Eu sunt fiica cea mare a lui Cronos, și nu sunt onorată doar pe pământ (pentru că sunt zeița căsniciei), ci și pentru că sunt soția ta și tu ești regele zeilor." din Iliada.

Este posibil ca zeița Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni i-au fost introduse în cult în perioada ioniană sau miceniană.

Romanii au identificat-o cu zeița Iunona, regina oamenilor și a zeilor în mitologia lor. (Vezi: Iuno (mitologie)

[modificare] Legende

Subiecte în Mitologia Greacă
Mitologie Greacă
Titanii:
Zeii Olimpului:
Istorie legendară:
Ființe fabuloase:
Mitul grec/roman comparat


[modificare] Hera și Heracle

Hera și Heracle erau dușmani. Hera, descoperind ca Zeus s-a unit cu Alcmena, dusmana sa, pentru a naste pe Alcide, a facut vrajă ca fiul lui Zeus să nu fie rege, ci sclav. Hermes l-a urcat pe Alcide în Olimp si l-a pus la sânul Herei. Ea l-a scos dușmanoasă de la sân. Găsind doi balauri deghizați în șerpi i-a trimis să atace copilul. L-a sclăvit si i-a facut tot felul de probleme. După mult timp a pus un mostru pe nume Nessus să îl atace, cu conditia ca, in cazul infrangerii, el să o păcălească pe soția lui dându-i sângele lui și spunând că dacă vreodată Heracle o va uita pe ea să folosească sângele pe el ca să recupereze dragostea pierdută,un vicleșug bine înțeles.Dar ea a crezut și așa a facut. Dar Heracle a fost înăltat în Olimp.Hera abia atunci s-a împăcat cu el.

[modificare] Echo

Articol principal: Echo

Cu mult timp în urmă, nimfa Echo avusese o aventură cu Zeus. In clipa in care Hera află acest lucru, ea o pedepsește pe nimfă ca atunci când aude pe cineva, sa nu poata vorbi,iar la întrebări, să răspundă doar îngânând ultimele cuvinte rostite de cel care i se adresa.

Hera

[modificare] Leto

Articol principal: Leto

Când Hera auzi că zeița Leto va naște, tată fiind însuși Zeus, ea nu o lăsă pe Leto să nască nici pe uscat, nici în vreo insulă din mare. Atunci Poseidon scoase la iveală insula Delos, unde Leto născu doi gemeni, Apollo și Artemis. Cei doi deveniră zei puternici și își stabiliră casa în Olimp, unde ulterior au fost recunoscuți de toți zeii.

[modificare] Callisto și Arcas

[modificare] Semele și Dionysos

[modificare] Pallas-Athena și Afrodita

Pallas-Atena,Hera și Afrodita se contraziceau. Fiecare se autoproclama ca fiind "cea mai frumoasă". Pentru a rezolva disputa, Hermes l-a rugat pe Paris să-i dea un măr celei despre care crede că este mai frumoasă. Paris i-a dat mărul Afroditei, care, drept răsplată, i-a dat de soție pe Elena. Atena și Hera au făcut pace, ramanand insa furioase pe Paris. Din dorinta de a se razbuna, au pornit Războiul Troian.

[modificare] Io

Articol principal: Io (mitologie)

Odată, Zeus se îndrăgosti de frumoasa Io. Însă acesta fu nevoit să o transforme într-o juncă, ca astfel geloasa Hera să n-o omoare pe biata femeie. Dar Hera o recunoscu pe Io și o puse în stăpânirea lui Argos, cel cu o sută de ochi. Zeus, făcându-și milă de Io, îi porunci fiului său, Hermes, să o răpească. Hera însă puse pe urmele lui Io un tăun înfricoșător, care o gonea pe săraca juncă din țară-n țară. De abia în Egipt Zeus îi redădu chipul omenesc și Io născu un copil pe nume Epafos, care a devenit primul rege al Egiptului.


[modificare] Lamia

[modificare] Gerana

[modificare] Cydippe

[modificare] Tyresias

[modificare] Chelone

La nunta lui Zeus si a Herei,a fost invitata o fata mai singuratica numita Chelone.Ea a refuzat sa mearga,iar Hermes,drept razbunare,a transformat-o intr-o broasca testoasa.

[modificare] Hera în Iliada

In timpul nunții zeiței Thetis cu Peleu, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, și a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris „Celei mai frumoase”. Văzând mărul, Atena, Hera și Afrodita l-au revendicat, fiecare susținând că le întrece în frumusețe pe celelalte două.Vazand ca nu pot sa se inteleaga au ales ca arbitru pe Paris.Afrodita a castigat deoarece i-a promis mana printesei Elena.

[modificare] Metamorfozele

[modificare] Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

[modificare] Vezi și

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi