Canalul Corint

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Canalul Corint

Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corint din Marea Ionică de Golful Saronic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint și separă Peloponezul de restul Greciei. Canalul are 6,3 km lungime, fiind construit între anii 1881 - 1893.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Rămășițele proiectului canalului lui Nero, așa cum erau în 1881

Mai mulți conducători antici au visat să taie un canal prin Istmul Corint. Prima propunere a fost cea a tiranului Periander în secolul al VII-lea î.Hr..[1] El a abandonat proiectul datorită dificultăților tehnice, mulțumind-se să construiască doar un drum de transbordare numit diolkos.[2][3][4][5][6] Conform unei alte teorii, Periander nu ar fi construit canalul deoarece s-ar fi temut ca această construcție ar fi lipsit Corintul de rolul său principal de antrepozit al diferitelor bunuri. [7] Diolkos există și astăzi alături de canalul construit în perioada modernă.[8][9][10]

Diadohul Demetrius I al Macedoniei (336283 î.Hr.) a plănuit la rândul lui să construiască un canal pentru a-și îmbunătăți liniile de comunicație, dar a renunțat la plan după ce topografii săi au calculat greșit nivelurile mărilor adiacente, ceea ce a dus la temeri cu privire la posibile inundații catastrofale.[11][7]

Istoricul Suetonius consemnează că dictatorul roman Iulius Cezar (48 - 44 î.Hr.) a avut în vedere, printre alte proiecte de inginerie civilă grandioase, și tăierea unui canal prin istmul Corint.[12] Cezar a fost însă asasinat mai înainte ca să-și pună în aplicare planurile.

Împăratul roman Nero (5468 d.Hr.) a început chiar lucrările de excavare, fiind cel care a săpat și îndepărtat primul coș de pământ,[13] dar procesul a fost abandonat după moartea lui. Echipele de constructori, formate în principal din 6.000 de prizonieri de război evrei, [14] au început săparea din ambele laturi ale istmului a unor șanțuri late de 40-50 m. O a treia echipă săpa puțuri adânci pentru determinarea naturii și durității rocilor. (Aceste puțuri au fost reutilizate în 1881 pentru același scop). Dat fiind că inginerii din secolul al XIX-lea au proiectat canalul pe cursul canalului lui Nero, nu au mai rămas vestigii ale construcțiilor antice.[15]

Încercările de construcție din timpurile noastre au început la sfârșitul secolului al XIX-lea, după deschiderea cu succes a canalului Suez. Pentru construirea canalului Corint a fost angajată o companie franceză, dar, datorită problemelor financiare, această companie a încetat lucrul la scurtă vreme după începerea săpăturilor. În 1881, au fost angajați arhitecții unguri István Türr și Béla Gerster, care lucraseră mai înainte la proiectarea canalului Panama. Lucrările de construcție au fost preluate de o companie elenă, iar canalul a fost terminat în 1893.

Canalul Corint a fost considerat o mare realizare tehnică a acelor timpuri. Prin construcția lui era scurtat drumul vaselor mici de transport cu 400 km. Datorită lățimii de doar 21 m, canalul este prea îngust și nu poate fi folosit de cargoboturile de mare capacitate. În zilele noastre, canalul este folosit în principal de vasele turistice. Peste 11.000 de vase folosesc această cale navigabilă.

Adâncimea minimă a canalului este de 8 m.

La fiecare cap al canalului sunt folosite pentru traversarea lui poduri submersibile.

Geologia[modificare | modificare sursă]

Canalul a fost construit într-o zonă activă din punct de vedere seismic, în roci sedimentare puternic faliate.[16] În perioada 1893 - 1940, canalul a fost închis în mai multe rânduri pentru aproximativ 48 de luni pentru lucrări de întreținere și de stabilizare a pereților. Doar în 1923 s-a constatat că peste 41.000 m3 căzuseră în canal, pentru curățarea căii de navigație fiind nevoie de lucrări care au durat aproape doi ani.[17]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Diogenes Laertius], "Life of Periander", 6
  2. ^ Nikolaos Verdelis, "Le diolkos de L'Isthme", Bulletin de Correspondance Hellénique, vol. 81 (1957), pp. 526-529 (526)
  3. ^ R. M.Cook, "Archaic Greek Trade: Three Conjectures 1. The Diolkos", The Journal of Hellenic Studies, vol. 99 (1979), pp. 152-155 (152)
  4. ^ J. W. Drijvers, "Strabo VIII 2,1 (C335): Porthmeia and the Diolkos", Mnemosyne, vol. 45 (1992), pp. 75-76 (75)
  5. ^ G. Raepsaet & M. Tolley, "Le Diolkos de l’Isthme à Corinthe: son tracé, son fonctionnement", Bulletin de Correspondance Hellénique, vol. 117 (1993), pp. 233–261 (256)
  6. ^ M. J. T. Lewis, "Railways in the Greek and Roman world", în A. Guy / J. Rees, Early Railways. A Selection of Papers from the First International Early Railways Conference (2001), pp. 8-19 (11)
  7. ^ a b Walter Werner, "The largest ship trackway in ancient times: the Diolkos of the Isthmus of Corinth, Greece, and early attempts to build a canal", The International Journal of Nautical Archaeology, vol. 26, nr. 2 (1997), pp. 98–119 (114)
  8. ^ Verdelis, Nikolaos: "Le diolkos de L'Isthme", Bulletin de Correspondance Hellénique (1957, 1958, 1960, 1961, 1963)
  9. ^ Raepsaet, G. & Tolley, M.: "Le Diolkos de l’Isthme à Corinthe: son tracé, son fonctionnement", Bulletin de Correspondance Hellénique, vol. 117 (1993), pp. 233–261
  10. ^ Werner, Walter: "The largest ship trackway in ancient times: the Diolkos of the Isthmus of Corinth, Greece, and early attempts to build a canal", The International Journal of Nautical Archaeology, vol. 26, nr. 2 (1997), pp. 98–119
  11. ^ Gerster, Bela, "L'Isthme de Corinthe: tentatives de percement dans l'antiquité", Bulletin de correspondance hellénique (1884), vol. 8, nr. 1, pp. 225-232 (227f.)
  12. ^ Suetonius "Lives of the Caesars: Julius Caesar", 44.3
  13. ^ Suetonius, "Lives of the Caesars: Nero", 19.2
  14. ^ Bela Gerster, "L'Isthme de Corinthe: tentatives de percement dans l'antiquité", Bulletin de correspondance hellénique (1884), vol. 8, nr. 1, pp. 225-232 (228 & 232)
  15. ^ Walter Werner, "The largest ship trackway in ancient times: the Diolkos of the Isthmus of Corinth, Greece, and early attempts to build a canal", The International Journal of Nautical Archaeology, vol. 26, nr. 2 (1997), pp. 98–119 (115f.)
  16. ^ Geology and Ancient Culture Along the Corinth Canal
  17. ^ Corinth Canal History: 1923 A.C. -Nowadays


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]