Otto al Greciei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Otto
Otto of Greece.jpg
Rege al Greciei
Domnie 6 februarie 1833 – 23 octombrie 1862
Succesor George I
Căsătorit(ă) cu Amalia de Oldenburg
Casa regală Wittelsbach
Tată Ludwig I de Bavaria
Mamă Therese de Saxe-Hildburghausen
Naștere 1 iunie 1815(1815-06-01)
Salzburg
Deces 26 iulie 1867 (52 ani)
Bamberg, Bavaria

Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach, cunoscut ca Otto al Greciei (în greacă Ὄθων, Βασιλεὺς τῆς Ἑλλάδος), (n. 1 iunie 1815, Salzburg - d. 26 iulie 1867, Bamberg) a fost primul rege al Greciei moderne. A domnit între 1832-1862.

Tinerețea și domnia[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Palatul Mirabell din Salzburg[1], ca al doilea fiu al regelui Ludovic I al Bavariei și al Theresei de Saxe-Hildburghausen. Prin strămoșul său, Ducele Johann al II-lea, Otto era descendent al dinastiei imperiale grecești.

Când a fost ales rege, Marile Puteri au obținut de la tatăl lui Otto promisiunea de a-l împiedica de la acțiuni ostile împotriva Imperiului Otoman și au insistat asupra titlului de "rege al Greciei" în loc de "rege al grecilor", care ar fi implicat și milioane de greci aflați încă sub stăpânire turcească.

Tânărul prinț de nici 18 ani a ajuns în Grecia cu 3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice Madagascar. Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon".
Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Otto al Greciei
Otto al Greciei
Naștere: 1 iunie 1815 Deces: 26 iulie 1867
Titluri regale
Predecesor:
Augustinos Kapodistrias
Rege al Greciei
1832–1862
Succesor:
George I
ca Rege al Elenilor
Titluri pretendente
Predecesor:
N/A
— TITULAR —
Rege al Greciei
1862–1867
Succesor:
Luitpold