Salonic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Salonic
Θεσσαλονίκη
—  oraş  —
40°38′″N 22°57′″E / <span class="geo-dec geo" title="Maps, aerial photos, and other data for Eroare de expresie: operator / neaşteptat Eroare de expresie: operator / neaşteptat">Eroare de expresie: operator / neaşteptat, Eroare de expresie: operator / neaşteptat
Ţară Grecia Grecia
Provincie Macedonia Centrală
Prefectură Salonic
Suprafaţă
 - Oraş 17,832  km²
 - Urbană 93,174 km²
Populaţie (2001)[1]
 - Oraş 363.987 locuitori
 - Urbană 763.468
Cod poştal
Thessaloniki.png
Salonic - Arcul lui Galerius

Al doilea oraş ca mărime din Grecia şi principalul oraş din regiunea greacă Macedonia, Salonic (Θεσσαλονίκη, cunoscut şi sub numele de Thessaloniki, Selânik, Salonika sau Salonica, Σαλονίκη, bulgară/macedoneană: Солун, Solun).

Salonic are o populaţie de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel de-al doilea oraş din Grecia şi cel mai mare din nordul ţării.

Cuprins

[modifică] Istoria

A fost capitala unuia dintre cele patru districte romane ale Macedoniei şi era condus de un praetor. A fost numit după Thessalonica, soţie a lui Cassander şi soră a lui Alexandru cel Mare, care a fondat oraşul. Ea a fost denumită aşa de tatăl său Filip, pentru că a auzit pentru prima dată de naşterea sa după ce a înfrânt (nike) Tesalia.

În cea de-a doua călătorie misionară, Paul a predicat într-o sinagogă de aici, principala sinagogă a evreilor din acea parte a Macedoniei şi a pus bazele unei biserici. Opoziţia evreilor asupra sa, l-a făcut să plece din oraş, spre Berroia.

Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte şi din Imperiul Roman şi Bizantin până ce Constantinopolul a fost capturat în Cruciada a Patra (1204). Oraşul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susţină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forţat să-l vândă Veneţiei, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în 1430.

Monumentele paleocreştine şi bizantine din Salonic au fost înscris în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

În localidăţile din împrejurimile Salonicului locuieşte o importantă comunitate de meglenoromâni.[2] Aceştia numesc portul Săruna, nume moştenit direct din latinescul Salona. De la ei, şi nu de la greci, au preluat denumirea bulgarii şi macedonenii, care astăzi îi zic Solun.

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Note

  1. ^ Datele oficiale ale recensământului din 2001
  2. ^ Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, pag. 156

[modifică] Legături externe

[modifică] Vezi şi

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Salonic