Paști

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Paștele creștin)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Paști (dezambiguizare).
„Învierea Domnului”, frescă bizantină, Biserica Chora, sec. al XIV-lea, Constantinopol
„Învierea Domnului”, Lorenzo Veneziano, sec. al XIII-lea, Milano
„Învierea Domnului”, Isus din Nazaret și Maria Magdalena, ilustrație dintr-o Biblie din anii 1900

Paștele (latină pascha; ebraică : פסח, pronunțat pessach pentru Paștele evreiesc,ebraică : פסחא, în forma arameică, pronunțată pascha pentru Paștele sau Paștile creștine; greacă Πάσχα) este o sărbătoare religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în creștinism și iudaism. Unele obiceiuri de Paști se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul Paști provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșire XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.

Termenul ebraic de Paști a trecut prin forma lui aramaică - Paskha פסחא (folosită până azi în ebraică pentru a denumi Paștile creștine) în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creștină, adică patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele evreilor din anul 33. Obiectul sau motivul Paștilor creștine a devenit cu totul altul decât al Paștilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Isus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică.[1]

O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferință (în greacă πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:

  • germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural)
  • engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din engleza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora.

Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci

Paștile creștine[modificare | modificare sursă]

Calendarul sărbătorilor Pascale creștine
2000 - 2020
Anul Catolic Ortodox
2000 23 aprilie 30 aprilie
2001 15 aprilie
2002 31 martie 5 mai
2003 20 aprilie 27 aprilie
2004 11 aprilie
2005 27 martie 1 mai
2006 16 aprilie 23 aprilie
2007 8 aprilie
2008 23 martie 27 aprilie
2009 12 aprilie 19 aprilie
2010 4 aprilie
2011 24 aprilie
2012 8 aprilie 15 aprilie
2013 31 martie 5 mai
2014 20 aprilie
2015 5 aprilie 12 aprilie
2016 27 martie 1 mai
2017 16 aprilie
2018 1 aprilie 8 aprilie
2019 21 aprilie 28 aprilie
2020 12 aprilie 19 aprilie

Semnificație[modificare | modificare sursă]

Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paștilor marchează începutul anului ecleziastic creștin. Există unele culte creștine care nu sărbătoresc Paștile.

Modul de calcul pentru Sfintele Paști[modificare | modificare sursă]

Data celebrării Paștilor are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștile se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară.

Durata[modificare | modificare sursă]

Paștile creștine au o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paști) și sărbătoarea Înălțarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

Cronologia sărbătorilor pascale[modificare | modificare sursă]

Sărbătoarea Paștilor este precedată de o lungă perioadă de post, în care se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Ultima săptămână din Postul Mare, numită Săptămâna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, când se sărbătorește intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim, și se sfârșește în Sâmbăta Mare. Este săptămâna în care sunt comemorate patimile lui Isus, răstignirea și moartea Sa din Vinerea Mare.

Obiceiuri de Paști[modificare | modificare sursă]

  • Cel mai răspândit obicei creștin de Paști este vopsirea de ouă roșii, a căror prezență este obligatorie pe masa de Paști, deși în prezent se vopsesc ouă și de alte culori (verzi, albastre, galbene etc.). În folclorul românesc există mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouă de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbatorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.[2]

Culte creștine care nu sărbătoresc Paștile[modificare | modificare sursă]

Anumite culte creștine nu sărbătoresc Paștile, acestea sunt: Martorii lui Iehova, Adventiștii de Ziua a Șaptea [4] etc.

Paștele evreiesc[modificare | modificare sursă]

Paştele evreiesc, facsimil al unei miniaturi dintr-o carte de rugăciuni din secolul al XV-lea, ornamentată cu picturi ale Şcolii lui Van Eyck
Comparație între calendarul lunar ebraic
și calendarul solar gregorian
Luna ebraică  Durata 
(în zile)
Perioada din
calendarul gregorian  
Nisan  30 martie-aprilie
Iyar  29 aprilie-mai
Sivan  30 mai-iunie
Tammuz  29 iunie-iulie
Av  30 iulie-august
Elul  29 august-septembrie
Tișri  30 septembrie-octombrie
Heșvan  29 sau 30 octombrie-noiembrie
Kislev  30 sau 29 noiembrie-decembrie
Tevet  29 decembrie-ianuarie
Șevat  30 ianuarie-februarie
Adar  29 sau 30 februarie-martie
Adar II  29 martie-aprilie

Semnificație[modificare | modificare sursă]

Pesah (Paștele evreiesc) este o sărbătoare religioasă celebrată de evrei în amintirea eliberării din robia egipteană și ieșirii lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise.

Vechime istorică[modificare | modificare sursă]

Sărbătoarea Paștelui celebrează evenimentul fondator din relatarea biblică care este eliberarea evreilor din sclavia egipteană. E legat deci de peripețiile Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul comun de adorare al unui zeu pentru religiile tribale pre-mozaice și contemporane lui Moise.[5]

Data de început a Paștelui[modificare | modificare sursă]

Paștele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de Paștile creștine, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început a Paștelui evreiesc poate cădea în orice zi a săptămânii. Nisan este a șaptea lună a calendarului evreiesc actual. Calendarul ebraic nu coincide însă cu cel civil universal (care este bazat pe calendarul creștin gregorian). Este de precizat că în calendarul religios evreiesc din antichitate, luna Nisan, care durează de la luna nouă din martie până la luna nouă din aprilie, după calendarul gregorian), era prima lună a anului, conform poruncii divine:

Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. (Exodul 12,2).

Paştele iudaic - reproducere după Enciclopedia iudaică

Conform tradiției ebraice, sărbătoarea Paștelui trebuie să cadă primăvara. Calendarul ebraic este însă un calendar lunar și de aceea, luna Nisan ar trebui să înceapă cu 11 zile mai devreme în fiecare an solar. Pentru ca Nisan și Paștele să cadă primăvara, și nu în alt anotimp, se adaugă câte o lună suplimentară (numită Adar II) în anumiți ani. Dintr-un ciclu de nouăsprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 și 19 au câte 13 luni lunare, în loc de 12 luni. Acest calendar stabil, folosit și în prezent, a fost introdus în secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul solar și anotimpurile.

Durata[modificare | modificare sursă]

Paștele se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan. Dintre acestea primele și ultimele două zile, la evreii din Diaspora impun respectarea strictă a regulilor religioase asemănătoare cu cele ale Sâmbetei. La evreii din Israel acest lucru se aplică numai în prima și ultima zi de Pesah.

Cronologia Paștelui evreiesc[modificare | modificare sursă]

Intrarea evreilor în Pesah este marcată printr-o cină rituală, cina pascală numită Seder (in ebraică - „ordine”) cu un tipic deosebit, cu prilejul căreia comesenii citesc cartea Hagadá centrată pe dezbaterea semnificației ieșirii evreilor din robia egipteană, așa cum este ea relatată în Biblie. Această cină rituală a fost la vremea ei sărbătorită și de Isus, apostoli și primii creștini.

Obiceiuri de Paști[modificare | modificare sursă]

„Bărbat ţinând în mână pască”, ilustraţie din The Copenhagen haggadá, autor Philip Isac Levy, Hamburg/Altona, 1739
  1. Bătrânii spun că din primul ou ciocnit în ziua de Paști trebuie să mănânce toți membrii familiei, pentru a fi întotdeauna împreună;
  2. Dacă ai ciocnit un ou cu două gălbenușuri în prima zi de Paști, pregătește-te de nuntă. O vorbă veche din bătrâni spune că ai să te însori foarte curând;
  3. În mai multe sate din Moldova, tradiția cere să ne spălăm pe față cu apa dintr-un vas în care au fost puse flori, bani și un ou roșu. Se zice că astfel vom fi rumeni precum oul roșu, bogați și sănătoși. Potrivit aceluiași obicei, cel care se spală ultimul din acest vas ia banii;
  4. Bucovinenii ciocnesc ouăle încondeiate „cap cu cap” în prima zi de Paști. Abia din a doua zi ei le ciocnesc și „dos cu dos”.
  5. În unele sate moldovenești se spune că cel al cărui ou nu se sparge de Paști își va găsi sfârșitul înaintea celuilalt. Pe de altă parte, dacă spargi oul, vei fi voinic tot anul;
  6. O altă tradiție de pe malurile Prutului cere ca oul de Paști să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum;
  7. În Bucovina, fetele tinere merg la biserică în noaptea de Înviere și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apoi, în zori, fetele se spală pe față cu această apă fiindcă astfel le-ar face mai atrăgătoare pentru flăcăii din sat;
  8. În mai multe zone din Moldova oamenii pun dimineața un ou roșu și unul alb într-un vas cu apă. Apoi se spală cu apa acea se dau pe obraji cu cele două ouă, lăsând apoi câte o monedă în acel vas. Cei care fac astfel vor avea obrajii rumeni și pielea albă precum cele două ouă, tot anul;
  9. La întoarcerea acasă, cel care aduce Lumina Sfântă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda ușii, pentru ca toată gospodăria să fie protejată de rele;
  10. În multe sate din dreapta Prutului, tinerii iau toaca din biserică și o duc în cimitir, unde trebuie să o păzească. Dacă aceasta e furată, trebuie să dea o petrecere în cinstea hoților.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sfintele Paști. crestinortodox.ro.
  2. ^ www.crestinortodox.ro - Ouăle roșii, tradiție și semnificații
  3. ^ Lunea Luminată este a doua zi a Sfintelor Paști.
  4. ^ Ellen Gould Harmon White (1882;1945;2000:302 [116, 117]) Early Writings Ellen G. White Publications, Silver Springs, Maryland.
  5. ^ Beyond the community's social embodiment of the sacred story of Israel's encounter with Yahweh in a festive and communal sacrificial ritual of the Passover, the social aspects of both the myth and the ritual are evident. Sacrifices were the common mode of worship for the pre-Mosaic tribal religions as well as for the contemporary cults in Moses' day. It is very likely that the Passover ritual described in Exodus 12 derives from a combination of a nomadic animal sacrifice and an agricultural feast of unleavened cakes, both of which predate the exodus event. While the Hebrews' experience of Yahweh in the exodus journey reshapes both the story and the ritual as a liberation event, both the Hebrew myth and the ritual have antecedents in the social and religious world of which they were a part. - How to Cite: SHINN, LARRY D., "World Religions," Encyclopedia of Sociology, Eds. Edgar F. Borgatta and Rhonda J.V. Montgomery, Vol.5, 2nd ed. New York: Macmillan Reference USA, 2001, p.3277-3290, 5 vols, Gale Virtual Reference Library, Gale Document Number: CX3404400416.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Paştele creştin
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Paştele evreiesc

Etimologie

Tradiții de Paște

Culinar