Măslin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
MăslinAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Olivesfromjordan.jpg
Olea europaea, Marea Moartă, Iordan
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Lamiales
Familie: Oleaceae
Gen: Olea
Specie: O. europaea
Nume binomial
Olea europaea
L.

Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat "arborele veșnic roditor", fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi.

Genul olea conține în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pomi mici întâlniți în zonele limitrofe Mării Mediterane, în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se mențin verzi pe întreaga durată a anului.

Măslinul preferă climate cu ierni blânde și veri toride, se dezvoltă foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza mării.

Măslin Olea europaea L. în parcul Valle dei templi (valea templelor) din Agrigento, Sicilia
Conform panoului instalat in fața sa, pentru informarea turiștilor, are următoarele dimensiuni:
Înălțimea = 6,50 m
Circumferința trunchiului la bază=7,50m
Circumferința trunchiului la înălțimea de 1, 30 m= 5,20 m
Dimensiunea coroanei E-V= 5,80 m
Dimensiunea coroanei N-S= 6,70 m
Vârsta estimată 500-600 ani

Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obținerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.

Măslinul sălbatic este un pom mic cu aspect de tufiș, cu creștere lentă și crengi presărate cu ghimpi. Varietățile cultivate prezintă multe deosebiri, dar în general sunt lipsiți de spini, mai compacți și mai productivi. Măslinii au o creștere lentă, dar sunt și foarte longevivi. Lăsați să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru și peste șapte secole de viață. În Italia se crede că unii din cei mai bătrâni măslini datează din primii ani ai Imperiului Roman, părere infirmată de mulți specialiști.

Există în jur de 20 de specii de măslini, printre acestea se numără: Olea brachiata, Olea capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata.

Există, însă, un foarte mare număr de varietăți de măslini cunoscuți crescătorilor din ziua de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăți, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafețe întinse. Principalele varietăți întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino și Carolea. Compărând aceste varietăți cu varietățile descrise de savanții Romei antice nu s-a reușit o identificare sigură. Se crede, totuși, că unele varietăți existente în zilele noastre sunt înrudite cu varietatea Licinian, descrisă de Plinius alături de alte 15 varietăți cultivate în vremea sa. Datorită uleiului obținut, Licinian era cea mai apreciată varietate în Roma Antică.

Spre deosebire de cele din Italia, varietățile întâlnite în Spania au frunze mai late și fructe mai mari, însă cu un gust mai amar, iar uleiul extras este inferior din punct de vedere calitativ. Din acest motiv măslinele produse în Spania sunt mai rar destinate obținerii de ulei, în schimb sunt tratate și consumate. Adesea sunt extrași sâmburii, iar fructele sunt umplute cu diverse garnituri și îmbuteliate în saramură sau oțet. Din cele aproximativ 260 de varietăți existente în Spania doar 25 sunt frecvent folosite pentru obținerea uleiului. Principalele varietăți cultivate în Spania sunt: Arbequina, Cornicabra, Blanqueta, Empeltre, Gordal, Farga, Lechin, Hojiblanca, Manzanilla și Picual.

Datorită iernilor blânde, verilor toride, solului calcaros și întinselor suprafețe de litoral, Grecia oferă condiții excelente dezvoltării măslinului. Varietățile des întâlnite în Grecia sunt: Kalamon, Halkidikis și Savory.

  • Varietatea Kalamon oferă excelente măsline de masă și este intens plantată în Messinia, Lakonia și Agrinio. Fructele ajunse la maturitate sunt culese în lunile noiembrie și decembrie.
  • Varietatea Halkidikis este cultivată cu preponderență în zona Halkidiki și este cunoscută și ca măslina mamut, datorită dimensiunilor considerabile atinse de fructe.
  • Varietatea Savory, întȃlnitȃ în Attica, Creta și Thassos, elimină parțial gustul amar al fructului în timpul coacerii.

Măslinele de masă pot fi clasificate în funcție de dimensiuni și de numărul de măsline dintr-un kilogram.

Cultivarea măslinelor[modificare | modificare sursă]

În anul 2012, Spania, Italia și Grecia erau cei mai mari cultivatori de măsline din lume, cu o cotă de 70% din producția globală.[1]

În ultimii 20 de ani, producția de măsline a crescut cu aproape 60% la nivel mondial, avansul fiind generat de țări precum China, Statele Unite, Australia și Canada.[2]

Uleiul de măsline[modificare | modificare sursă]

Spania este cel mai mare producător de ulei de măsline la nivel mondial, înaintea Italiei, iar Andaluzia asigură 45% din producția țării.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ O nouă amenințare la periferia zonei euro: criza uleiului de măsline, 28 mai 2012, Radu Racu, Ziarul financiar, accesat la 29 mai 2012
  2. ^ a b Motivul neașteptat pentru care prețul uleiului de măsline a crescut, 21 august 2014, Anca Dumitrescu -Mediafax, Gândul, accesat la 22 august 2014

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Olive Oil, Charles Quest-Ritson, Dorling Kindersley Limited, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]