Comedie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Comedia (fr. comédie; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicționar de termeni literari)

În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați, spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil – din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.

În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți, nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și frământată, dar nu până la suferință.”

Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întărește spusele lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”, comedia și-a inventat numeroase subspecii: de situații, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea eroică sau tragică, dar și cea grotescă, satirică ori amară; așadar o categorie estetică la fel de diversă ca viața însăși. Râsul este arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuiește vicii și moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.

Tipuri de comic[modificare | modificare sursă]

Comic de situație[modificare | modificare sursă]

Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute in literatura comica universala , cum ar fi incurcatura , confuzia , coincidenta , echi- vocul , revelatiile succesive , quiproquo - ul (= inlocuirea cuiva prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetitia ,evolutia inver- sa , interferenta ).

exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii.
                        -aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat.
                        -prezenta unor grupuri insolite:
                                       -triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu.
                                       -cuplul Branzovenescu - Farfuridi.
                                       -diversele combinatii , de adversari.
                         -indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache.
                         -confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu .

Comic de limbaj[modificare | modificare sursă]

Se realizează prin folosirea particularităților de limbaj pentru a scoate în evidență caracteristici ale personajelor.

  • provenit din incultura :
greșeli de vocabular, deformări fonetice: „famelie”, „bampir”
etimologie populară: „scrofuloși”, „capitaliști”
lipsa de proprietate a termenilor: „liber schimbist” = elastic în concepții;
încalcarea regulilor gramaticale și logicii:
  1. polisemia: „ne-am răcit împreună”
  2. contradicția în termen : „12 trecute fix”, „lupte seculare ce au durat 30 de ani”
  3. asociațiile necompatibile :„industria română este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”
  4. truismele (= adevaruri evidente ): „un potop care nu merge înainte, stă pe loc”
construcția frazei
  • ticuri verbale :
„curat”, „curat murdar” (Pristanda)
„ai puțintică răbdare” (Trahanache)
„eu cu cine votez?”, „nu mă-mpinge c-amețesc” (Cetățeanul turmentat)

Comic de moravuri[modificare | modificare sursă]

În comedia de moravuri „normele eticii/echității trec în «panoul central» al problematicii piesei”[1]

-formele fara fond;
         -alegerile din trecut;
         -coruptia;
         -conducerea despotica a prefectului;
         -imoralitatea.

Comic de caracter[modificare | modificare sursă]

Comicul de caracter este folosit prin accentuarea, exagerarea unei trăsături psihologice într-un personaj.

demagogul --> Cațavencu;
ramolitul --> Dandanache;
slugarnicul --> Pristanda;
prostul fudul --> Farfuridi.

Comicul de nume[modificare | modificare sursă]

  • Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se modela usor , il modeleaza interesul , ordinele superiorilor de la centru;
  • Catavencu --> sugereaza demagogia (' cata ');
  • Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu rezonante culinare;
  • Agamita Dandanache --> urmasul prin nume al teribilului razboinic din „Iliada” lui Homer, Agamemnon , cuceritor al Troei.
                                     -->produce o adevarata ' dandana ' prin aplicarea rece si cu metoda a machiaverticului.
  • Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta fara sa se porneasca niciunde.
                 -->numele se potriveste perfect cu siretenia primitiva a acestuia.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ (2003) Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației, pag. 85

Vezi și[modificare | modificare sursă]