Odiseea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Biblioteca Apostolică a Vaticanului)
Odiseea (în limba greacă: Oδύσσεια, Odysseía) alcătuieşte, împreună cu Iliada, un grup de două epopei greceşti atribuite rapsodului popular orb Homer. Scrisă ulterior, în a doua jumătate a secolului VIII e.n, Odiseea este una dintre cele mai vechi şi renumite opere literare din mitologia antică. Ea prezintă peripeţiile regelui Odiseu (Ulise) şi ale însoţitorilor lui din Itaca pe drumul de întoarcere acasă, după războiul troian. În multe limbi termenul de „odisee“, inspirat de această epopee, desemnează o rătăcire plină de peripeţii.
[modifică] Structurarea textului
Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărţite în 24 de cântece, descriind rătăcirile regelui după zece ani de război şi încă alţi zece ani de peripeţii în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca. După multe aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerşetor, nefiind recunoscut de peţitorii soţiei lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeţi despre moartea lui Odiseus, fiind asaltată de peţitori. Penelopa opune rezistenţă peţitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în aceasta de Telemah, fiul lui Odiseus. Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire în trecut şi aspecte de perspectivă, cu povestiri şi descrieri alternative. Acţiunea nu este prezentată cronologic, începând cu chemarea muzelor de către Homer şi sosirea lui Odiseus în Itaca.
[modifică] Selecţiuni din text
Ἄνδρα μοι ἔννεπε, Μοῦσα, πολύτροπον, ὃς μάλα πολλὰ
πλάγχθη, ἐπεὶ Τροίης ἱερὸν πτολίεθρον ἔπερσε·
πολλῶν δ’ ἀνθρώπων ἴδεν ἄστεα καὶ νόον ἔγνω,
πολλὰ δ’ ὅ γ’ ἐν πόντῳ πάθεν ἄλγεα ὃν κάτα θυμόν,
ἀρνύμενος ἥν τε ψυχὴν καὶ νόστον ἑταίρων.
Ἀλλ’ οὔδ΄ ὣς ἑτάρους ἐρρύσατο, ἱέμενός περ·
αὐτῶν γὰρ σφετέρῃσιν ἀτασθαλίῃσιν ὄλοντο,
νήπιοι, οἳ κατὰ βοῦς Ὑπερίονος Ἠελίοιο
ἤσθιον· αὐτὰρ ὃ τοῖσιν ἀφείλετο νόστιμον ἦμαρ.
Τῶν ἁμόθεν γε θεά, θύγατερ Διός, εἶπε καὶ ἡμῖν.
Ạndra moi ẹnnepe, Moụsa, polỵtropon, họs mala pọlla
plạnchthē, epeị Troiẹ̄s hierọn ptoliẹthron epẹrse;
pọllōn d'ạnthrōpọ̄n iden ạstea kaị noon ẹgnō,
pọlla d' ho g' ẹn pontọ̄ pathen ạlgea họn kata thỵmon,
ạrnymenọs hēn tẹ psychẹ̄n kai nọston hetaịrōn.
ạll' oud' họ̄s hetaroụs errhỵsato, hịemenọs per;
aụtōn gạr spheterẹ̄sin atạsthaliẹ̄sin olọnto,
nẹ̄pioi, hoị kata boụs Hyperịonos Ẹ̄elioịo
ẹ̄sthion; aụtar ho toịsin apheịleto nọstimon ẹ̄mar.
Tọ̄n hamothẹn ge, theạ, thygatẹr Dios, eịpe kail hẹ̄min.
Spune-mi mie muză faptele acelui om iscusit
Care după distrugerea Troiei timp îndelungat a pribegit
Care a văzut şi cunoscut multe obiceiuri şi oraşe
Şi pe mare neînchipuite chinuri îndurase
..........................................................................................
[modifică] Rezumat cronologic al acţiunii
Sfatul zeilor hotăreşte că Odiseu (Ulise) se poate întoarce acasă. Mesagerul zeilor, Hermes, îi porunceşte aceasta nimfei Calipso care, după şapte ani, îl lasă pe Odiseu să părăsească insula. Între timp zeiţa Atena, preschimbată în Mentor, un prieten de-al lui Ulise, îl sfătuieşte pe Telemah să pornească în căutarea tatălui său dispărut.
În versurile următoare, pe o plută construită de el, eroul principal părăseşte insula nimfei Calipso. Duşmanul său Poseidon, zeul mărilor, distruge printr-o furtună pluta lui Odiseu, care ajunge pe insula Scheria, unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor; ajuns aici, el îşi povesteşte păţaniile.
Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, şi confruntarea mamei sale, Penelopa, cu peţitorii devine tot mai acută. Zeiţa Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerşetor, pentru a-l proteja de duşmănia peţitorilor soţiei sale. După douazeci de ani, deghizat în cerşetor, acesta va fi recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregăteşte în taină pentru întrecerea peţitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soţia lui Odiseu. Cu ajutorul lui Telemah şi al păstorului Eumaios, Odiseu reuşeşte să pedepsească peţitorii.
Peripeţiile lui Odiseu încep după ce părăseşte, cu 12 corăbii, ruinele oraşului Troia, jefuindu-i pe tracii kikoni, aliaţii Troiei, de care vor fi ulterior alungaţi. Ajunşi pe insula Lotofagilor, unii din însoţitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-şi patria, Itaca. Cei rămaşi ajung, împreună cu Odiseu, pe insula ciclopilor, uriaşi cu un singur ochi, în frunte. Ciclopul Polifem, pentru a împiedica fuga grecilor, barează ieşirea din peştera sa. Fiind în pericol de a fi mâncaţi de uriaş, Odiseu reuşeşte, printr-un şiretlic, să-l îmbete cu vin pe uriaş, scoţându-i ochiul, ceea ce atrage asupra sa duşmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fuga lor este îngreunată de valurile mari, produse de stâncile aruncate în mare de ciclopul orb.
De la Eol, zeul vântului, Odiseu primeşte în dar un sac cu vânturi. Ajunşi aproape de casă, însoţitorii săi, curioşi, deschid sacul: se porneşte o furtună care-i mână din nou departe de casă. Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoţitorii lui Odiseu în porci, iar pe acesta îl reţine prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin intervenţia lui Hermes, mesagerul zeilor, care între timp i-au iertat distrugerea Troiei.
Întoarcerea acasă este îngreunată şi de sirenele ale căror glasuri fermecate duc corăbierii la pieire, ademenindu-i să îşi zdrobească de stânci corăbiile. Curios să afle cum sună cântecul sirenelor, Odiseu le cere marinarilor săi să îşi astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl lege de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu nici un preţ. Astfel reuşeşte să asculte cântecul sirenelor, evintând însă pericolul scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul său, Odiseu izbuteşte să traverseze cu bine şi strâmtoarea dintre cei doi monştri, Scilla şi Caribda.
Înfometaţi, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoţitorii lui Odiseu fură din vitele sacre ale zeului, pentru a îşi potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu, aceştia mor ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reuşeşte să scape. El ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl reţine timp de şapte ani. Reuşeşte să părăsească insula lui Calipso cu o plută, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, iar Odiseu naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor. Timp de două seri, Odiseu îi povesteşte regelui feacilor, Alcinous, păţaniile sale. De aici, încărcat cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.
