Epir
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| [[Image:|150px|Steagul Periferiei Epirus]] [[Image:|100px|Stema Periferiei Epirus]] |
|
|---|---|
| Informaţii | |
| Ţară: | Grecia |
| Capitală: | Ioannina |
| Suprafaţă: | 9.203 km² |
| Populaţie: •În 2005: •Densitate: |
358.698 loc. (greci, aromâni, albanezi tosci, romi) loc. 39 loc/km² |
| ' | |
| ' | |
| Web: | http://www.roe.gr/ |
| Prefecturi: | Arta Ioannina Preveza Thesprotia |
| Hartă | |
 |
|
| Nota: | |
Provincie parte componentă din 1912 a Greciei mărginită la vest de Albania, la nord de Macedonia grecească, la sud-est de Tesalia şi la sud respectiv sud-vest de Evritania-Agrafa şi Thesprotia. Epirul are ieşire la Marea Ionică.
Cuprins |
[modifică] De la romani la otomani
Vechii greci au evitat din motive neclare să pătrundă în interiorul Epirului. Regiunea şi-a câştigat notorietatea abia sub administraţia romană când acesta a servit drept important nod strategic înspre posesiunile romane din est. Numeroşi colonişti romani, soldaţi, legionari etc, vorbitori ai latinei provinciale au fost aşezaţi de-a lungul pasurilor montane, mulţi dintre aceştia fiind strămoşii aromânilor de azi din zonă. În evul mediu Epirul a fost cucerit de turcii otomani încă din secolul al XIV-lea şi XV-lea. De prin 1780-1790, Epirul împreună cu alte provincii ale nordului Greciei de azi - cunoscute sub denumirea generică de Rumelia - au devenit posesiunea căpetăniei albaneze de religie musulmană renegată Ali Paşa cu capitala la Ianina. Când Grecia şi-a declarat independenţa în a treia decadă a secolului al XIX-lea, Epirul a rămas sub suzeranitate otomană.
[modifică] Epirul sub administraţie grecească
În 1881 mici părţi ale provinciei au fost înglobate Greciei, iar în 1913 intreaga provincie a fost ocupată de armata greacă, ţară sub a cărei jurisdicţie se află până ziua de azi cu mici interludii de ocupatie italiană în 1917 respectiv germano-italiană între 1941-1944.
[modifică] Geografie şi economie
O parte însemnată a provinciei e acoperită de masive montane respectiv de lanţul muntos al Pindului. Anumite râuri de munte servesc ca baze ideale pentru centrale hidro-electrice. Se exploatează numeroase cariere de piatră, granit, bazalt etc. folosite la construcţii. Foarte dezvoltată e creşterea animalelor respectiv păstoritul care favorizează industria produselor lactate, a brânzeturilor. Iaurtul din zonă din lapte de oaie sau capră e faimos. Timp de decenii Epirul a fost una din cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene. În prezent, datorită fondurilor primite de la Bruxelles[necesită citare], Epirul a devenit mult mai prosper, cu o infrastructură bine pusă la punct.
[modifică] Etnografie
Epirul cuprinde unele din cele mai interesante arii etnografice ale Greciei aşa cum ar fi Zagoria, vestită pentru arhitectura montană, Suli, unde locuitorii grecofoni creştini de origine albaneză trăiau până de curând în enclave izolate în văgăunile muntelui Zalongi sau regiunea Konitsa, unde locuitorii erau meşteri zidari itineranţi care ridicau poduri arcuite de piatră sau conace de tipul culelor. De un pitoresc arhitectonic deosebit sunt cele două mari comune aromâneşti Siracu respectiv Calarii. O altă zonă istorică bine păstrată în timp, este cea din jurul portului Parga aflată timp de secole sub stăpânire veneţiană.
Attica • Creta • Egeea de Nord • Egeea de Sud • Epirus • Grecia Centrală • Grecia de Vest • Insulele Ionice • Macedonia Centrală • Macedonia de Est şi Tracia • Macedonia de Vest • Peloponez • Tesalia • Muntele Athos (regiune autonomă)
