Bătălia de la Gaugamela

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Gaugamela
The charge of the Persian scythed chariots at the battle of Gaugamela by Andre Castaigne (1898-1899).jpg

Atacul carelor de luptă persane în Bătălia de la Gaugamela de Andre Castaigne (1898-1899)

Conflictul: Bătăliile lui Alexandru cel Mare
Data: 1 octombrie 331 î.Hr..
Loc: Probabil Tel Gomel (Gaugamela), aproape de Mosul, nu departe de Irbil(Arbela), purtând numele și de Bătălia de la Arbela
Deznodământ: Victorie decisivă a Macedoniei
Combatanți
Macedoneni, greci și aliați Imperiul Persan, mercenari greci
Comandanți
Alexandru cel Mare Darius al III-lea
Efective
47.000 de soldați aprox. 100.000 de soldați
Pierderi
300 de morți 40.000 (Quintus Curtius Rufus) de morți
editează acest cadru

Bătălia de la Gaugamela (Γαυγάμηλα) (astăzi Tel Gomel în nordul Irakului) a avut loc pe 1 octombrie 331 î.Hr. și a fost una dintre bătăliile decisive din istoria lumii. A fost dusă între Alexandru Macedon și Darius III al Persiei. Bătălia numită în mod greșit și Bătălia de la Arbela a fost o mare victorie pentru statul macedonean și a dus la prăbușirea Imperiului Persan.

Locul de desfășurare[modificare | modificare sursă]

Darius a ales ca loc de desfășurare pentru bătălie o zonă plată, unde își putea desfășura în voie armata și unde putea beneficia de pe urma superiorității numerice față de armata lui Alexandru Macedon. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul.

Context[modificare | modificare sursă]

Bătălia are loc în condițiile în care Alexandru Macedon a pornit o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr. el a cucerit coasta estică a Mării Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siria spre inima Imperiului Persan. Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel de opoziție. Darius era ocupat în tot acest timp cu pregătirea unei mari armate formată din soldați din toate colțurile imperiului. El a plănuit să se folosească de număr pentru a-l zdrobi pe Alexandru, unii istorici contemporani evenimentului vorbind de o armată de peste 100.000 de soldați. De asemenea Darius a ales un teren plan pentru bătălie, pentru a se putea folosi de această superioritate numerică și pentru a-i limita lui Alexandru alegerile tactice.

Motivația[modificare | modificare sursă]

Alexandru și-a așezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamentele și proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a dorit inițial să îi atace pe perși imediat după ce au ajuns, dar generali s-au opus. De asemenea, generalii lui Alexandru au propus un atac de noapte, pentru a diminua avantajul numărului. Alexandru nu a acceptat, motivând că aceasta ar fi o victorie furată. În aceste condiții macedonenii s-au odihnit în noaptea dinaintea luptei, în timp ce perșii temându-se de un atac de noapte au rămas în veghe.

Armata persană[modificare | modificare sursă]

Estimări actuale[modificare | modificare sursă]

Unități Număr Număr
Peltasts 10,000 30,000
Cavalerie 12,000 40,000
Nemuritorii Persani 10,000 10,000
Hopliți greci 8,000 10,000
Cavalerie Bactrianănă 1,000 2,000
Arcași 1,500 1,500
Care de luptă scitice 200 200
Elefanți de război 15 15
Total 52,930 93,930

Unele estimări actuale estimează că numărul soldaților lui Darius III nu era mai ridicat de 50.000, pentru că era foarte greu de condus și de organizat o armată mai mare de 50.000 de soldați. Oricum este posibil ca armata persană să aibă în jur de 100.000 de soldați. Alte estimări vorbesc despre 25,000 peltast,Warry (1998) estimates a total size of 91,000. Welman estimates a total size of 90,000. Delbrück (1978) estimates a total size of 52,000. Thomas Harbottle estimates 120,000. Engels (1920) and Green (1990) estimate the total size of Darius' army to be no larger than 100,000 at Gaugamela. 10,000 Nemuritori persani, 2,000 hopliți greci, 1,000 cavaleria Bactriană, și 40,000 calăreți, 200 Care de luptă scitice, și 15 Elefanți de război. Hans Delbruck oricum estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alte estimări vorbesc despre o armată de 91.000 de soldați. Welman estimează mărimea totală a armatei ca fiind de 90.000. Delbrück (1978) estimează că armata persană avea doar 52.000 de soldați.Engels (1920) și Green (1990) estimează că armata totală a armatei lui Darius la Gaugamela nu putea fi mai mare de 100.000 de soldați.

Surse Antice[modificare | modificare sursă]

Alexandru a condus în această bătălie o armată formată din soldați proveniți din Regatul Macedoniei, aliații din Tracia și Liga Corintică, această forță având conform lui Arrian, cel mai de încredere istoric, care a scris despre Alexandru, armata acestuia se ridica la 7.000 de călăreți și 40.000 de pedestrași. Conform lui Arrian, armata lui Darius avea 40.000 de călăreți și 1.000.000 de pedestrași;Diodor din Sicilia vorbește despre 200.000 de călăreți și 800.000 de pedestrași; Plutarh amintește de o armată de 1.000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci.

Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de Nemuritori. Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță care nu era lungă însă, decât de trei metri, iar sulițele nemuritorilor nu aveau mai mult de doi metri. Alte trupe bine înarmate erau cele provenite din Armenia, acestea fiind înarmate asemănător cu grecii. Restul trupelor erau mult mai ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul.

Armata macedoneană[modificare | modificare sursă]

Estimări moderne[modificare | modificare sursă]

Unități Număr
Falanga 31,000
Peltast 9,000
Cavaleria 7,000
Total 47,000

Cei mai mulți istorici din prezent sunt de acord că armata macedoneană era formată din 31.000 de soldați care formau infanteria grea, dintre aceștia făcând parte și hopliții greci. Pe lângă aceștia exista și o infanterie ușoară formată mai ales din Peltast, dar și din câțiva arcași. Cavaleria lui Alexandru era formată din așa numiții camarazi, dar și din cavaleria tesaliană care era la fel de bună ca și camarazii, dar Alexandru din motive de politică (erau tesalieni, aliați, nu erau macedoneni) le dădea întâietate acestora. În total aceștia erau în număr de 7.000.

Batalia de la Gaugamela (Arbela)

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Așezarea armatelor[modificare | modificare sursă]

Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă.


Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pdestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian.

Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia. cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda o avea Mazaeus, aici aflându-se cavaleria din Syria, Media, Mesopotamia, Parthia, Sacia, Tapuria, Hyrcania, Albania Caucaziană, Sacesinia, Cappadocia, și Armenia. Cavaleria din Cappadocia și Armenia era așezată în fața altor unități de cavalerie și au condus atacul. Cavaleria din Albania Caucaziană și Sacesinia au fst trimise să înconjoare flancul macedonean.

Armata macedoneană era împărțită în două părți, partea dreaptă a armatei aflându-se sub comanda directă a lui Alexandru, iar partea stanga era condusă de către generalul Parmenion. Alexandru se afla alături de camarazi. Împreună cu el se aflau paionieni și cavaleria ușoară macedoneană. Cavaleria formată din mercenari era împărțită în două grupuri, veteranii fiind plasați în partea dreaptă, iar restul cavaleriei se afla în fața arcașilor agrieni și macedoneni, care la rândul lor se aflau plasați lângă falangă. Parmenion se afla în stânga împreună cu mercenarii din Grecia și Thesalia, respectiv cavaleria din Tracia. Armata macedoneană era așezată în așa fel încât să asigure o cât mai mare libertate de mișcare, pentru flancul drep condus de Alexandru.

În centrul formației se aflau mercenarii cretani. În spatele lor se afla un grup din cavaleria thesaliană și mercenarii din Achaia. În dreptul lor se afla o altă parte din cavaleria greacă, aliată. În spatele lor era așezată falanga, într-o linie dublă. Macedoneni aveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungime foarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată pe flancuri de către perși. De aceea linia a doua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să răspundă la un atac din flanc. Linia a doua era formată mai mult din mercenari.

Desfășurarea luptei[modificare | modificare sursă]

Bătălia a început prin ordinul dat de Alexandru falangei de a ataca centrul liniei persane. Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45 de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană.

Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzând o derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp numai câteva sute de macedoneni au căzut victime. Alexandru Macedon renunță la urmărirea lui Darius, deoarece flancul drept al armatei sale se afla în dificultate.


Tactici[modificare | modificare sursă]