Artemis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Subiecte în Mitologia Greacă
Mitologie Greacă
Titanii:
Oceanus Coeus Crius Hyperion Iapetus Cronos Atlas	Theia Rhea Themis Mnemosyne Phoebe Thetys
Zeii Olimpului:
Afrodita Apollo Ares Artemis Athena Demetra	Hera Hephaistos Hermes Hestia Poseidon Zeus
Istorie legendară:
Heracles Perseu Prometeu Iason Oedip	Odiseu Pandora Ahile Elena din Troia
Fiinţe fabuloase
Gorgone Centauri Ciclopii Moirae Nimfe	Pegas Phoenix Hecatonchire Minotaur Cerber
Mitul grec/roman comparat

Artemis a fost una din cele mai vechi şi venerate zeităţi ale Greciei Antice.^[1] În perioada clasică a mitologiei elene, Artemis (Ἄρτεμις) era descrisă ca fiind fiica lui Zeus şi al muritoarei Leto, şi sora geamănă a lui Apollo. Era zeiţa pădurilor, naşterii copiilor, virginităţii, fertilităţii, a vânătorii şi era evocată cu arc şi săgeţi.^[2] Căprioara a fost animalul care i-a fost consacrat. În perioadele eleniste târzii, şi-a asumat rolul Eileithiei în ajutorul naşterilor.

Artemis a fost identificată mai târziu cu Selene,^[3] o titanidă, zeiţa greacă a lunii, câteodată evocată cu o semilună deasupra capului. Totodată a fost corelată cu zeiţa romană Diana,^[4] cu zeiţa etruscă Artume şi cu zeiţa elenă Hecate.^[5]

[modifică] Note

1. ^ Burkert 1985, p. 149
2. ^ “Locul ei propice este pământul, în special părţile necultivate, pline de bestii
   . . . .” Hammond and Scullard (editors), The Oxford Classical Dictionary. (Oxford: Clarendon Press, 1970) 126.
3. ^ Hammond, Oxford Classical Dictionary, 970-971.
4. ^ Hammond, Oxford Classical Dictionary, 337-338.
5. ^ “Artemis is very often identified with foreign goddesses of a more or less similar kind.” Hammond, Oxford Classical Dictionary, 127.

[modifică] Bibliografie

• Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Albatros, 1995
• Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
• George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
• N.A.Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2003, ISBN 973-629-035-2

[modifică] Vezi şi

• Templul zeiţei Artemis din Efes
• Lista personajelor mitologice elene
• Listă de eroi din mitologia greacă
• Listă de fiinţe fabuloase în mitologia greacă
• Mitologie greacă
• Listă de zei
• Listă de zei (pe zone geografice)
• Muze

Artemis este, in mitologia greaca, zeita vanatorii, asimilata de timpuriu de catre romani cu Diana, o veche divinitate de origine italica, ce poarta un rol important intre cele 12 divinitati principale dintre numeroşii zei celebrati de catre romani (aşa-numitii dii consentes). Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La inceput a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi şi moarte printre muritori. Artemis işi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteşte in exil atunci cand Apollo ispaşeşte pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei sale Letona, e alaturi de el in razboiul troian, sprijinind oştirea grecilor ahei, participa impreuna la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut indrazneala s-o sfideze pe aceeaşi Letona, şi altele. Cand Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificata cu Selene (Luna). Mai tarziu, Artemis capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor şi a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatişata ca o fecioara salbatica, singuratica şi care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul şi cu sagetile ei faurite de Hephaestus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea. Doua intamplari cumplite stau marturie in acest sens. Prima se refera la Actaeon, un vestit vanator, care, zarind-o pe Artemis nuda, in timp ce se imbaia, impreuna cu nimfele, in apele unui rau, starneste mania ingrozitoare a zeitei, care il transforma intr-un cerb. Sub aceasta infatişare, nefericitul efeb va fi sfaşiat de catre propriii sai caini, pe muntele Cithaeron (un splendid grup statuar, din marmura, avand ca tema aceasta tragedie, impodobeste astazi gradina centrala a celebrului palat Rococo, construit din ordinul regelui spaniol Carol al VII-lea de Bourbon, intre anii 1754-1772, la Caserta, in apropierea oraşului Napoli). doua fapta a Artemisei se refera la uciderea gigantului Orion, care, indragostit si el de zeita, va avea o soarta la fel de cruda. Dupa o alta versiune mitica, va fi omorat de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsa pentru cutezanta sa. Dupa moarte, Orion va fi, totuşi, transformat intr-o constelatie, care ii poarta numele. Daca, la randu-i, zeita incerca sa se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca in cazul pastorului, de o rara frumusete, Endymion, adormit veşnic, de catre Zeus, pentru a se mentine mereu tanar. Totuşi, din unirea lor semilucida, in amortirea somnului, Artemis va naşte 50 de fete (!).

 Luna – simbol al Dianei

Artemis se identifica cu Selene, Luna. Aeceasta a devenit simbolul ei, insotind-o in multe din reprezentarile sale. Cu toate ca, la inceput, se asemana cu firea razbunatoare a fratelui ei, Apollo, simbolul lunii ii aduce atributul de zieta binefacatoare.

Reprezentarile acesteia

Tipologic, in arta clasica greco-romana, Artemis-Diana apare, in general, sub doua ipostaze.

Reprezentarile zeitei vanatorii infatişata in pozitie cvasistatica, inveşmantata intr-un chiton (camaşa) scurt, cu arcul in maini şi tolba de sageti purtata pe spate, se incadreaza in grupa denumita conventional „Sevilla-Palatin“, creata in perioada elenistica tarzie, ecou al imaginilor „Amazoanelor“, din Efes – secolul V i.Hr. şi ale caror imagini se regasesc in operele sculpturale ale celebrilor artişti plastici Praxiteles şi Kephisodot (veacul IV i.Hr.).

Prezentarile Artemisei, la vanatoare, surprinsa intr-o avantata mişcare, fac parte dintr-o alta categorie artistica, denumita, tot conventional, „Versailles-Leptis Magna“ si care trebuie sa fi avut aceeaşi sursa de inspiratie ca precedenta grupa.

Pe un basorelief din marmura, datat in epoca romana (secolul II d.Hr.) şi provenit din Oltenia, Diana apare intr-o interesanta ipostaza, şi anume calare, la vanatoare. Reprezentarea constituie o varianta balcanica de la sudul Dunarii.

Piesa sculpturala de mai sus este o dedicatie catre Diana, o placa votiva, in relief, bine conservata, confectionata din marmura (dimensiuni 28,5 x 19,7 x 3,2 cm). Ea a fost descoperita intimplator la Streisingeorgiu (jud. Hunedoara), localitate situata nu departe de Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astazi, Sarmizegetusa, jud. Hunedoara), capitala Daciei romane. Un chenar bordeaza imaginea zeitei, surprinsa intr-o dinamica actiune de vanatoare. Figura Dianei este tanara, cu parul ordonat aranjat, acoperind pavilioanele urechilor, iar pe creştet se observa specifica diadema inalta, semicirculara.  Templul zeitei Artemis

 Istorie: Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. In religia l...