Oxigen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Azot - Oxigen - Fluor   O S       Tabelul întreg
Proprietăţi generale
Nume, Simbol, Număr atomic	Oxigen, O, 8
Serie chimică	Nemetal
Grupă, Perioadă, Bloc	IV A (16), 2 , p
Densitate, Duritate	1,429 kg/m3, N/A
Înfăţişare	incolor
Propietăţi atomice
Masă atomică	15,9994 uam
Rază atomică (calc.)	60 (48) pm
Rază covalentă	73 pm
Rază van der Waals	152 pm
Configuraţie electronică	[He]2s22p4
e- pe nivel de energie	2, 6
Număr de oxidare (Oxid)	-2,-1 (neutru)
Structură cristalină	Cubică
Propietăţi fizice
Stare de agregare	gaz (paramagnetic)
Punct de topire	50,35 K (-368,77 °F)
Punct de fierbere	90,18 K (-297,08 °F)
Volum molar	17,36 ×10-6 m3/mol
Energie de vaporizare	3,4099 kJ/mol
Energie de combinare	0,22259 kJ/mol
Presiunea vaporilor	___ Pa la ___ K
Viteza sunetului	317,5 m/s la 293.15 K
Diverse
Electronegativitate	3,44 (Scala Pauling)
Capacitate calorică specifică	920 J/(kg*K)
Conductibilitate electrică	__ 106/m ohmi
Conductibilitate termică	0,02674 W/(m*K)
Primul potenţial de ionizare	1313,9 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	3388,3 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	5300,5 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	7469,2 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
izo SN Timp de înjumătăţire MD ED MeV PD ____ {sin.} ___ ___ ___ 16O 99,762% O este stabil cu 8 neutroni 17O 0,038% O este stabil cu 9 neutroni 18O 0,2% O este stabil cu 10 neutroni
Unităţi în SI şi TPS.

Oxigenul este un element chimic din tabelul periodic având simbolul O şi numărul atomic 8. Este un gaz.

[modifică] Importanţa oxigenului pentru menţinerea vieţii

Oxigenul (O₂) reprezintă 21% din aer şi este un element esenţial pentru supravieţuirea tuturor vietuiţoarelor de pe Pământ. Există totuşi bacterii care pot trăi fără prezenţa oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase).

[modifică] Descoperire

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm Scheele (1772) şi Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid roşu de mercur într-o capsulă aşezată sub un clopot de sticlă din care se scosese aerul şi care a fost cufundat parţial în mercur. După încălzirea capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezenţa unui gaz. Chimistul a numit noua prezenţă gazoasă „aer deflogisticat”. Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvântul oxigen înseamnă producător de acizi. Denumirea propusă de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera că toţi acizii conţin oxigen.

[modifică] Răspândire

Oxigenul este cel mai răspândit element de pe planetă, găsindu-se atât în stare liberă cât şi sub formă de compuşi. În stare liberă, oxigenul se află fie sub formă moleculară în aer (20%), fie sub formă de ozon (O₃) în straturile superioare ale atmosferei. Oxigenul intră în compoziţia unui număr mare de compuşi, atât în substanţe organice (grăsimi, proteine, zaharuri, alcooli) cât şi în substanţe anorganice (apa, oxizi, silicaţi, carbonaţi, azotaţi, fosfaţi, sulfaţi etc.)

[modifică] Proprietăţi fizice

Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă. Este de 1,1 ori mai greu decat aerul. Acesta se lichefiaza foarte greu la o temperatura de -183°C

[modifică] Proprietăţi chimice

Toate reacţiile cu oxigenul poartă numele de arderi:

• Reacţia cu nemetale: S + O₂ → SO₂
• Reacţia cu unele metale
  • O₂ + 2Mg → 2MgO
  • 2Cu + O₂ → 2CuO
  • 3Fe + 2O₂ → Fe₃O₄
  • 2Ca + O₂ → 2CaO
  • 4Al + 3O₂ → 2Al₂O₃

[modifică] Întrebuinţări

Oxigenul întreţine viaţa şi arderea. Se utilizează în medicină, aparat autonom de respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri de luptă, albirea ţesăturilor, sudură, tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, obţinerea experimentelor.

[modifică] Vezi şi

• Teoria flogisticului

[modifică] Legături externe

• ro Oxigenul pe sistemul-periodic.go.ro