Oxigen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Oxigen
Azot ← Oxigen → Fluor —   8 O                                                                                                                                                                                                                                           O S Tabelul complet • Tabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr	Oxigen, O, 8
Serie chimică	nemetale
Grupă, Perioadă, Bloc	16, 2, p
Densitate	1,429 kg/m³
Culoare	incolor
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăţi atomice
Masă atomică	15,9994 u
Rază atomică	60 (48) pm
Rază de covalenţă	66 pm
Rază van der Waals	140 pm
Configuraţie electronică	[He] 2s2 2p4
Electroni pe nivelul de energie	2, 6
Număr de oxidare	-2, -1
Oxid	neutru
Structură cristalină	cubică
Proprietăţi fizice
Fază ordinară	gaz paramagnetic
Punct de topire	-218,8 °C ; 54,36 K
Punct de fierbere	-183 °C ; 90,20 K
Energie de fuziune	0,22259 kJ/mol
Energie de evaporare	3,4099 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	17,36×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	—
Viteza sunetului	317,5 m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling)	3,44
Căldură specifică	920 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	0,02674 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare	1313,9 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	3388,3 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	5300,5 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	7469,2 kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 14O sintetic 1,17677 min β+ 1,72 14N 15O sintetic 2,0357 min β+ 1,72 15N 16O 99,762 % stabil cu 8 neutroni 17O 0,038 % stabil cu 9 neutroni 18O 0,2% stabil cu 10 neutroni 19O sintetic 26,91 s β- 4,821 19F 20O sintetic 13,51 s β- 3,814 20F
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxigenul este un element chimic din tabelul periodic având simbolul O şi numărul atomic 8. Este un gaz.

[modifică] Importanţa oxigenului pentru menţinerea vieţii

Oxigenul (O₂) reprezintă 21% din aer şi este un element esenţial pentru supravieţuirea tuturor vietuiţoarelor de pe Pământ. Există totuşi bacterii care pot trăi fără prezenţa oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase).

[modifică] Descoperire

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm Scheele (1772) şi Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid roşu de mercur într-o capsulă aşezată sub un clopot de sticlă din care se scosese aerul şi care a fost cufundat parţial în mercur. După încălzirea capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezenţa unui gaz. Chimistul a numit noua prezenţă gazoasă „aer deflogisticat”. Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvântul oxigen înseamnă producător de acizi. Denumirea propusă de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera că toţi acizii conţin oxigen.

[modifică] Răspândire

Oxigenul este cel mai răspândit element de pe planetă, găsindu-se atât în stare liberă cât şi sub formă de compuşi. În stare liberă, oxigenul se află fie sub formă moleculară în aer (20%), fie sub formă de ozon (O₃) în straturile superioare ale atmosferei. Oxigenul intră în compoziţia unui număr mare de compuşi, atât în substanţe organice (grăsimi, proteine, zaharuri, alcooli) cât şi în substanţe anorganice (apa, oxizi, silicaţi, carbonaţi, azotaţi, fosfaţi, sulfaţi etc.)

[modifică] Proprietăţi fizice

Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă. Este de 1,1 ori mai greu decat aerul. Acesta se lichefiaza foarte greu la o temperatura de -183°C

[modifică] Proprietăţi chimice

Toate reacţiile cu oxigenul poartă numele de arderi:

• Reacţia cu nemetale: S + O₂ → SO₂
• Reacţia cu unele metale
  • O₂ + 2Mg → 2MgO
  • 2Cu + O₂ → 2CuO
  • 3Fe + 2O₂ → Fe₃O₄
  • 2Ca + O₂ → 2CaO
  • 4Al + 3O₂ → 2Al₂O₃

[modifică] Întrebuinţări

Oxigenul întreţine viaţa şi arderea. Se utilizează în medicină, aparat autonom de respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri de luptă, albirea ţesăturilor, sudură, tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, obţinerea experimentelor.

[modifică] Vezi şi

• Teoria flogisticului

[modifică] Legături externe

• ro Oxigenul pe sistemul-periodic.go.ro