Beriliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beriliu
LitiuBeriliuBor
  Hexagonal.svg

4
Be
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Be
Mg
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Beriliu, Be, 4
Serie chimică metale alcalino-pământoase
Grupă, Perioadă, Bloc 2, 2, s
Densitate 1848 kg/m³
Culoare alb-gri metalic
Număr CAS 7440-41-7
Număr EINECS 231-150-7
Proprietăți atomice
Masă atomică 9,01218 u
Rază atomică 112 pm
Rază de covalență 90 pm
Rază van der Waals  ?
Configurație electronică [He]2s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 2
Număr de oxidare 2
Oxid amfoter
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1287°C; 1560.15 K
Punct de fierbere 2 469°C; 2742.15 K
Energie de fuziune 12,20 kJ/mol
Energie de evaporare 297,40 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 4,85×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori  ?
Viteza sunetului 13.000 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,57
Căldură specifică 1825 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 31,3×106 S/m
Conductivitate termică 201 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 899,5 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 1757,1 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 14.848,7 kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
7Be sintetic 53,12 zile ε 0,862 7Li
8Be sintetic 6,7×10-17 s 2 (α) 0,046 2 (4He)
9Be 100% stabil cu 5 neutroni
10Be sintetic 1,51 milioane
de ani
β- 0,556 10B
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Structura atomică
a beriliului

Beriliul este un element chimic, notat cu simbolul Be și numărul atomic 4.

Beriliu

Descoperire[modificare | modificare sursă]

Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiasi mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa mai bine luptele gladiatorilor din arenă[1].

Faptul că aceste minerale ar putea conține un element chimic necunoscut a fost ceea ce l-a determinat pe mineralogul francez Abbe Rene-Just Hauy și pe compatriotul său Nicholas Louis Vauquelin să-l ajute să le analizeze. Au făcut acest lucru, iar pe 15 februarie 1798 și-a prezentat rezultatele la Academia Franceză, anunțând faptul că mineralele conțineau un nou element chimic, cu toate că nu a reușit să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură de beriliu în reacție cu potasiul[2].

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

  • Nume: Beriliu
  • Simbol: Be
  • Numar atomic: 4
  • Masa atomică: 9.012182 uam
  • Punctul de topire: 1287.0 °C (1560.15 °K, 2348.6 °F)
  • Punctul de fierbere: 2469.0 °C (2742.15 °K, 4476.2 °F)
  • Numărul de protoni/electroni: 4
  • Numărul de neutroni: 5
  • Clasificare: Alcalin pământos
  • Structura cristalină: Hexagonală
  • Densitatea la 293 K: 1.8477 g/cm3
  • Culoare: gri
  • Structura atomică:
  • Numărul de straturi: 2
  • Primul strat: 2
  • Al doilea strat: 2

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Izotop Perioada de înjumătățire

  • Be-7 53,3 zile
  • Be-9 Stabil
  • Be-10 2600000.0 ani

Amănunte[modificare | modificare sursă]

  • Anul descoperirii: 1798
  • A fost descoperit de: Fredrich Wohler
  • Originea numelui: De la mineralul beril
  • Se folosește pentru: navete spațiale, proiectile, avioane
  • Se obține din: beril
  • Beriliul este un metal foarte toxic, expunerea la acest metal provoacă boala numită berilioză care este caracterizată printr-un proces inflamator la nivelul plămanilor cu formare de noduli.
  • Este un metal care nu absoarbe radiațiile X

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Timp de 160 ani, Be a fost cunoscut ca și "glucinum" or "glucinium" (cu simbolul chimic "Gl",[30]), numele provine din greaca ,dulce: γλυκυς, datorita gustului sarii de Be. Latina Beryllus; Franceza Béry; Greek βήρυλλος, bērullos, beryl.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 57
  2. ^ Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 58

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]