Scandiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scandiu
CalciuScandiuTitan
  Hexagonal.svg

21
Sc
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Sc
Y
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Scandiu, Sc, 21
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 3, 4, d
Densitate 2985 kg/m³
Culoare alb argintiu
Număr CAS 7440-20-2
Număr EINECS 231-129-2
Proprietăți atomice
Masă atomică 44,955910 u
Rază atomică 160 (184) pm
Rază de covalență 144 pm
Rază van der Waals  ?
Configurație electronică [Ar] 3d1 4s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 9, 2
Număr de oxidare 3
Oxid bază slabă
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1 540,9 °C ; 1 814 K
Punct de fierbere 2 829,9 °C ; 3 103 K
Energie de fuziune 14,1 kJ/mol
Energie de evaporare 314,2 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 15,00×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori 22,1 Pa la 1538,9 °C
Viteza sunetului  ? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,36
Căldură specifică 568 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 1,77×106 S/m
Conductivitate termică 15,8 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 633,1 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 1235,0 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 2388,6 kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare 7090,6 kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare 8843 kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare 10 679 kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare 13 310 kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare 15 250 kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare 17 370 kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare 21 726 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
45Sc 100% stabil cu 24 neutroni
46Sc sintetic 83,79 zile β- 2,367 46Ti
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Scandiul (simbol Sc) este primul metal tranzițional din sistemul periodic de culoare alb-gălbuie ce formează o multitudine de culori în timp ce se oxidează. A fost descoperit de către Lars Nilson(1840-1899), student al lui Berzelius, în 1876. El a explicat că numele provine de la faptul că elementul face parte din acele minerale care se găsesc doar în Peninsula Scandinavă. Se obține din minereuri, și are diferite utilizări.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Scandiul folosește la televizoare color, lămpi fluorescente, economice sau cu gaz. O altă utilizare este pentru producerea de catalizatori și pentru producerea sticlei.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Atomice[modificare | modificare sursă]

Elementul scandiu conține 21 de protoni și de electroni. Se cunosc 24 de izotopi de scandiu, dar singurul izotop stabil este 45SC.

Fizice[modificare | modificare sursă]

Ca stare de agregare, scandiul se găsește în formă solidă, având punctele de topire și de fierbere peste 1500° Celsius. Cristalele de scandiu au structura cristalină hexagonală.

Chimice[modificare | modificare sursă]

Scandiul are valența 3 cu plus.Scandiul este un metal moale, cu un aspect argintiu.Se dezvoltă o distribuție ușor gălbuie sau roz atunci când este oxidat de aer.Este sensibil la intemperii și se dizolvă încet în cei mai mulți acizi diluați.El nu reacționează cu un amestec 1:1 de acid azotic (HNO3) și nici cu un amestec de 48% acid fluorhidric (HF), posibil datorită formării unui strat pasiv impermeabil.Așchii de scandiu se aprind în aer cu o flacără galbenă strălucitoare pentru a forma oxid de scandiu (III).[1]

Așezare în Sistemul Periodic[modificare | modificare sursă]

Deși scandiul se află în prima coloană a meatlelor tranziționale, el face parte din grupa 3B (a 3-a secundară) a Sistemului Periodic.

Protecție[modificare | modificare sursă]

Scandiul este periculos doar în cazul în care este inhalat împreună cu aerul sau gazul; acest lucru poate duce la embolii la plămâni, dar poate fi și o mare amenințare pentru ficat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Scandium." Los Alamos National Laboratory.