Oxid de titan (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de titan (II)
__ Ti2+     __ O2−
__ Ti2+     __ O2−
Nume IUPAC
Monoxid de titan
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 12137-20-1
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică TiO
Aspect
Masă molară 63,866 g/mol
Proprietăți
Densitate 4,95 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 1750 °C
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Nelistat
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de titan (II) este un compus anorganic cu formula chimică TiO, format dintr-un atom de titan și unul de oxigen. Poate fi obținut de la dioxid de titan și titan metalic la 1500 °C. [1]

Există dovezi cum că molecula de oxid de titan (II) ar putea fi prezentă în mediul interstelar. [2]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Oxidul de titan (II) poate fi obținut prin reacția titanului metalic și a dioxidului de titan la 1600 °C: [3]

\mathrm{Ti + TiO_2 \longrightarrow 2 \ TiO}

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (2001), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5 
  2. ^ Dyck, H. M.; Nordgren, Tyler E. "The effect of TiO absorption on optical and infrared angular diameters of cool stars" Astronomical Journal (2002), 124(1), 541-545. doi:10.1086/341039
  3. ^ Georg Brauer (Hrsg.): Handbuch der Präparativen Anorganischen Chemie. 3., umgearb. Auflage. Band II, Enke, Stuttgart 1978, ISBN 3-432-87813-3, S. 1366.