Acid nucleic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu.
Cuprins |
Structura [modificare]
Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente ( în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină).
Tipuri de acizi nucleici [modificare]
Acizi nucleici naturali [modificare]
- Acizi dezoxiribonucleici:
Articol principal: ADN.
- Acizi ribonucleici:
Articol principal: ARN.
Acizi nucleici artificiali [modificare]
Rol și importanță [modificare]
- Păstrarea informației genetice (atat ADN-ul, cât și ARN-ul);
- Sinteza proteinelor (numai ARN-ul).
- Acizii nucleici reprezintă substratul eredității. Ei au inscrisă, sub formă de codificare biochimică informația ereditară în catena polinucleatidică.
Vezi și [modificare]
 |
Acest articol legat de genetică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
