Acid nucleic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conţine informaţia genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanţele complexe pe care acesta le observase în nucleu.
Cuprins |
[modifică] Structura
Acizii nucleici reprezintă lanţuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză şi o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente ( în cadrul nucleotidelor între bazele azotate şi pentoze) şi legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină şi timină/uracil sau între citozină şi guanină).
[modifică] Tipuri de acizi nucleici
[modifică] Acizi nucleici naturali
[modifică] Acizi nucleici artificiali
[modifică] Rol şi importanţă
- Păstrarea informaţiei genetice (atat ADN-ul, cât şi ARN-ul);
- Sinteza proteinelor (numai ARN-ul).
- Acizii nucleici reprezintă substratul eredităţii. Ei au inscrisă, sub formă de codificare biochimică informaţia ereditară în catena polinucleatidică.
