Acid nucleic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nucleotide.gif

Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu.

Structura[modificare | modificare sursă]

Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină).

Tipuri de acizi nucleici[modificare | modificare sursă]

ADN (3D)

Acizi nucleici naturali[modificare | modificare sursă]

  • Acizi dezoxiribonucleici: ADN (format din două lanțuri de polinucleotide);
  • Acizi ribonucleici: ARN (format dintr-un singur lanț de polinucleotide).

Tipuri de ARN

  • ARN-mesager (ARNm): copiază informația genetică de pe ADN și o transmite în citoplasma celulei la locul sintezei proteice (în ribozomi);
  • ARN de transport (ARNt): transportă aminoacizi la locul sintezei proteice;
  • ARN ribozomal (ARNr): intră în alcătuirea ribozomilor;
  • ARN viral (ARNv): este material genetic la unele virusuri.

Acizi nucleici artificiali[modificare | modificare sursă]

Rol și importanță[modificare | modificare sursă]

  • Păstrarea informației genetice (atât ADN-ul, cât și ARN-ul);
  • Sinteza proteinelor (numai ARN-ul).
  • Acizii nucleici reprezintă substratul eredității. Ei au înscrisă, sub formă de codificare biochimică informația ereditară în catena polinucleotidică.

Vezi și[modificare | modificare sursă]