Sistemul nervos central
Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul nervos cerebro-spinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie enecefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale.
SNC constituie în ansamblul său împreună cu sistemul nervos vegetativ (SNV) deține controlul neuroendocrin asupra organismului, posedând o dublă calitate de control involuntar cât și voluntar. Protecția mecanică a sistemului nervos central se realizează prin existența unui înveliș protector format din meninge și lichidul cefalorahidian.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament.
Cuprins |
Dezvoltarea sistemului nervos central [modificare]
Din perspectivă filogenetică, SNC apare ca formă superioară conducerii neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă în două porțiuni - una intracraniană (encefal) și o porțiune extracraniană medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de mugurele cordal.[1] La acest nivel ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior șantul neural, care în dezvoltarea acestuia marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează transformarea șanțului neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea începe medial către extremități, comunicarea cu exteriorul realizându-se prin intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor închide ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal, mezencefal și rombencefal. În saptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în telencefal și diencefal, iar rombelcefalul în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central [modificare]
Encefalul [modificare]
Măduva spinării [modificare]
Note [modificare]
- ^ Ifrim M., Niculescu Gh., Precup C. - Atlas de anatomie topografică și funcțională a sistemului nervos și analizatorilor, ISBN 978-973-664-286-9
Vezi și [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
- Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Dacia, Cluj-Napoca.
|
|||||||||||||||||||||
