| Rutherfordiu |
|
|
| Informații generale |
| Nume, Simbol, Număr |
Rutherfordiu, Rf, 104 |
| Serie chimică |
metale de tranziție |
| Grupă, Perioadă, Bloc |
4, 7, d |
| Densitate |
23 (estimat) kg/m³ |
| Culoare |
alb cenușie |
| Număr CAS |
53850-36-5 |
| Număr EINECS |
|
| Proprietăți atomice |
| Masă atomică |
u |
| Rază atomică |
pm |
| Rază de covalență |
pm |
| Rază van der Waals |
pm |
| Configurație electronică |
|
| Electroni pe nivelul de energie |
2, 8, 18, 32, 32, 10, 2 |
| Număr de oxidare |
+4, +3 |
| Oxid |
RfO2 |
| Structură cristalină |
|
| Proprietăți fizice |
| Fază ordinară |
solid |
| Punct de topire |
2100º C 2400 K |
| Punct de fierbere |
5500º C 5800 K |
| Energie de fuziune |
kJ/mol |
| Energie de evaporare |
kJ/mol |
| Temperatură critică |
K |
| Presiune critică |
Pa |
| Volum molar |
m³/kmol |
| Presiune de vapori |
|
| Viteza sunetului |
m/s la 20 °C |
| Forță magnetică |
|
| Informații diverse |
| Electronegativitate (Pauling) |
- |
| Căldură specifică |
J/(kg·K) |
| Conductivitate electrică |
S/m |
| Conductivitate termică |
W/(m·K) |
| Primul potențial de ionizare |
579,9 (estimat) kJ/mol |
| Al 2-lea potențial de ionizare |
1389,4 (estimat) kJ/mol |
| Al 3-lea potențial de ionizare |
2296,4 (estimat) kJ/mol |
| Al 4-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol |
| Al 5-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol |
| Al 6-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol |
| Al 7-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol |
| Al 8-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol |
| Al 9-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol |
| Al 10-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol |
| Cei mai stabili izotopi |
|
|
| Precauții |
| NFPA 704 |
|
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. |
modifică  |
Rutherfordiu este elementul chimic cu numărul atomic 104 și simbol chimic Rf. Prima oară rutherfordiul a fost obținut la Institutul Unificat pentru Cercetări Nucleare de la Dubna, U.R.S.S.. Inițial, a fost numit kurceatoviu, în cinstea savantului rus Igor Kurceatov (1903-1960).
Ulterior a fost obținut și la Universitatea Berkeley alți doi izotopi de rutherfordiu prin bombardarea atomilor de Cf cu ioni de C. Americanii au propus numele de rutherfordium în cinstea fizicianului englez, născut în Noua Zeelandă, Ernest Rutherford (1871-1937). Denumirea de rutherfordiu a fost adoptat de IUPAC în 1997. El este primul element transuranic ce nu aparține seriei actinidelor ci grupei a-IV-a secundară ca omolog al hafniului și la care incepe sa se completeze substratul 6d. Rutherfordiul este un element radioactiv și sintetic; cel mai stabil izotop este 267Rf, ce are timp de înjumătățire de 1,3 ore.
Configurația electronică a atomului de rutherfordiu
Proprietăți fizice [modificare]
|
Elemente chimice |
|
| Metale alcaline |
|
 |
|
| Metale alcalino-pământoase |
|
|
| Metale tranziționale |
|
|
| Metale post-tranziționale |
|
|
| Metaloizi |
|
|
| Nemetale |
|
|
| Halogeni |
|
|
| Gaze nobile |
|
|
| Lantanide |
|
|
| Actinide |
|
|