Acid selenic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acid selenic
Modelul 3D al moleculei
Modelul 3D al moleculei
Formula structurală
Formula structurală
Nume IUPAC
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 7783-08-6[1]
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică H2SeO4
Aspect cristale incolore delicvescente
Masă molară 144.9734 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,95 g/cm3
Starea de agregare
Punct de topire 58 °C (331 K)
Punct de fierbere 260 °C (533 K) (se descompune)
Solubilitate 130 g/100 mL (30 °C) în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa) ~ −3, 1.99
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD) 1,5174 (Linia D, 20 °C)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Hazard C.svg Hazard T.svg Hazard O.svg
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
3
2
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul selenic este un acid anorganic cu formula chimică H2SeO4. Este un acid tare, vâscos, ce împarte, în mare parte, proprietăți chimice și fizice similare cu cele ale acidului sulfuric.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fizice[modificare | modificare sursă]

În soluție de minimum 96%, acidul selenic este un acid uleios, asemănător ca aspect acidului sulfuric. Tăria acidului selenios este asemănătoare tot cu cea a acidului sulfuric, având proprietăți oxidante. Acesta este foarte avid de apă, de aceea carbonizează substanțele organice. Prin încălzirea soluțiilor apoase ale acidului până la 210 °C se obține hidratul H2SeO4·H2O, iar prin încălzirea la 260 °C se obține acid selenios și oxigen.

Chimice[modificare | modificare sursă]

Sărurile acidului selenios se numesc seleniați. Un amestec de acid selenic și acid clorhidric poate dizolva aurul și platina. În plus, o soluție concentrată și fierbinte a acestuia poate dizolva argintul și aurul, dar nu și platina. Seleniații de argint, plumb și bariu sunt precipitate de culoare albă, această proprietate putând fi observată și la sulfații acelorași elemente.

Prin reacția cu acidul clorhidric, acidul selenic trece la acid selenios:

H2SeO4 + 2HCl = H2SeO3 + Cl2 + H2O

Obținere[modificare | modificare sursă]

Datorită instabilității trioxidului de seleniu, este nefolositor să se obțină acidul selenios ca și acidul sulfuric (adică prin reacția anhidridei cu apa). [2] Atunci, acesta poate fi preparat prin reacția dintre dioxidul de seleniu și perhidrol:

SeO2 + H2O2 → H2SeO4

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manual de lucrări practice de chimie anorganică-Seleniul, de prof. Raluca Ripan și I. Ceteanu, pag. 273

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en [1] Accesat la data de 5 aprilie 2012
  2. ^ Don M. Yost (2007). Systematic Inorganic Chemistry. READ BOOKS. pp. 343–346. ISBN 1-4067-7302-6.