Acid periodic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acid periodic | |||||
|
|||||
| Identificare | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | 10450-60-9 | ||||
| Informații generale | |||||
| Nume | Acid periodic | ||||
| Alte denumiri | ? | ||||
| Formula chimică | HIO4 | ||||
| Aspect | cristale incolore | ||||
| Masă moleculară | 227,9406 g/mol | ||||
| Proprietăți | |||||
| Punct de topire | 122 °C, 395 K, 252 °F | ||||
| Punct de fierbere | ? | ||||
| Hazard | |||||
| Clasificare EU | Coroziv-Oxidant-Toxic | ||||
| Simbol hazard | |||||
| NFPA 704 | |||||
|
|
|||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
| modifică |
|||||
Acidul periodic este un acid anorganic tare al iodului cu formula chimică HIO4. Sărurile acestui acid se numesc periodați. Denumirea sa nu provine de la perioadă, ci de la iod (asemenea și cu acid percloric). Există două tipuri: acidul în sine, metaperiodic și acidul ortoperiodic H5IO6.
Într-o soluție diluată, acidul periodic există sub forma ionilor H+ și IO4−. Dacă se con centrează prea mult soluția, se obține acidul ortoperiodic. Acesta se mai poate obține și sub formă cristalină. Acidul ortoperiodic poate fi deshidratat, devenind acid metaperiodic. Încălzirea excesivă poate duce la formarea pentaoxidului de iod, I2O5 și a oxigenului.