Cambrian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cambrian este o perioadă majoră din Paleozoic, care a început acum 542 milioane ani, la sfarşitul eonului Proterozoic şi s-a incheiat acum 490 milioane ani, la inceputul Ordovicianului.
| Era Paleozoică | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Cambrian | Ordovician | Silurian | Devonian | Carbonifer | Permian |
Cambrianul este prima perioadă în care se găsesc resturi fosilizate ale unor organisme multicelulare mai complexe decât bureţii. În această perioadă, au apărut aproximativ 50 de grupe majore şi diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astăzi). Acest fenomen este numit explozia cambriană.
Cambria este numele latin pentru Ţara Galilor, o zonă în care s-au investigat numeroase formaţiuni de roci cambriene de către Adam Sedwick în 1830. În cursul completării seriei stratigrafice, formele cele mai recente din Cambrian au ajuns să se suprapună cu cele mai vechi formaţiuni din Silurian, identificate de Roderick Murchison. În 1879, Charles Lapworth a definit perioadele suprapuse ca o nouă subdiviziune a Paloezoicului, Ordovician.
Cuprins |
[modifică] Subdiviziunile Cambrianului
Cambrianul urmează după Neoproterozoic, este urmat de Ordovician şi este, în mod uzual, impărţit în 3 perioade: una inferioară (Caerfai sau Waucoban), una medie (Albertiana) şi una superioară (Merioneth sau Croixan). Etapele în funcţie de dezvoltarea faunei sunt:
- Franconian/Trempealeauan/Dolgellian (Superioare)
- Dresbachian/Maentwrogian (Superioare)
- Solvan (Medie), Menevian (Medie)
- Toyonian/Lenian/Botomian (Inferioară)
- Atdabanian (Inferioară)
- Tommatian (Inferioară)
[modifică] Datarea elementelor din Cambrian
[modifică] Limite temporale
Limitele temporale ale Cambrianului au fost considerate ca de la 570 milioane ani BP ( înaintea prezentului) până la 500 milioane ani BP. Limita inferioară a acestei perioade a fost setată la apariţia artropodelor incipiente cunoscute ca trilobiţi şi a animalelor primitive ce au inceput formarea coralilor. Sfârşitul ei a fost determinat de un eveniment de schimbare în componenţa faunei, care este acum cunoscut drept o dispariţie a multor tipuri de animale. Descoperirea fosilelor şi datarea radioactivă în ultimii ani ai secolului XX au adus semne de întrebare asupra acestor date, iar inconsistenţe de ordinul zecilor de milioane de ani sunt comune printre cercetători. Comisia Internaţională pentru Stratigrafie Globală a propus în anul 2002, 545, respectiv 490 milioane de ani ca limite ale Cambrianului.
O datare radiometrică a stabilit ca prima parte a Cambrianului s-a sfârşit aproximativ acum 511 milioane de ani, ceea ce înseamnă că celelalte două perioade s-au desfăşurat în 21 milioane de ani. 542 milioane de ani (+/- 300.000 ani ) este data recent propusă pentru evenimentul de dispariţie al speciilor de la începutul Cambrianului. Raţionamentul acestei datări precise este interesant datorită faptului că reprezintă un model de gândire paleogeologică deductivă. Exact la inceputul Cambrianului exista o scădere insemnată in abundenţa carbonului 13. Aceasta este atât de răspândită, încât reprezintă cel mai bun indicator al poziţiei limitei între Cambrian şi Precambrian. Unul dintre locurile în care această scadere a putut fi studiată este Oman. Dovezile din Oman arată faptul că descreşterea concentraţiei de carbon 13 este în strânsă legătură cu dispariţia a numeroase specii de vieţuitoare. Din fericire, în cazul acestei zone, ea este în legatură şi cu o cantitate însemnată de cenuşă vulcanică, din care zirconiul oferă posibilitatea datării foarte exacte ( prin procedeul de determinare a timpului de înjumătăţire al uraniului fată de plumb). Aceste noi date sunt foarte exacte şi , mai mult ca sigur, vor fi acceptate ca informaţii definitive privind inceputul eonul Phanerozoic, deci şi al Cambrianului.
[modifică] Paleogeografia în Cambrian
Continentele formate în Cambrian sunt rezultate – se presupune – din despărţirea unui supercontinent din Neoproterozoic, numit Rodinia. Întinderile de apă din această perioadă sunt puţin adânci, dar răspândite. Se presupune că climatele acestei perioade au fost sensibil mai calde decât cele ale precedentelor perioade, în care s-au inregistrat glaciaţiuni ( glaciaţiunea Varanger). Rata de desprindere a continentelor din supercontinentul preexistent a fost destul de mare pentru a fi putut fi considerată o anomalie. Datorită complexităţilor, mişcările exacte ale plăcilor continentale sunt foarte greu de descris. Ceea ce trebuie menţionat este faptul că toate mişcările au avut ca fază finală unirea suprafeţelor continentale într-un singur continent, Pangeea, a cărui formare a început să fie vizibilă în Devonian, dar s-a finalizat în Triasic şi care în următoarea perioadă, Ordovicianul, s-a separat în Gondwana şi Laurasia.
[modifică] Fauna
Exceptând câteva forme enigmatice care pot sau nu să reprezinte animale, toţi strămoşii animalelor moderne par să aibă reprezentanţi în Cambrian şi majoritatea, cu excepţia bureţilor, par să aibă originea imediat după sau înaintea inceputului perioadei. Multe tipuri dispărute şi animale ciudate care au relaţii neclare cu celelalte clase de vieţuitoare sunt prezente în Cambrian. Apariţia „bruscă” a unei faune atât de diverse într-o perioadă scurtă de timp raportată la întinderea temporală a evoluţiei Pământului se numeşte explozia cambriană. Locaţiile cel mai bine studiate din punctul de vedere al organismelor ale căror parţi moi (ţesuturi) s-au fosilizat se află în British Columbia. Ele reprezintă straturi din Cambrianul mediu şi oferă numeroase informaţii despre diversitatea animalelor din acea perioadă. Faune similare au mai fost găsite în provincia chineză Yunan. În ultimii 50 de ani s-au descoperit numeroase exemple de faună edicariană (pre-cambriană), dar legatura acestora cu fauna din Cambrian nu este clară.
