Monoxid de dicarbon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monoxid de dicarbon
Dicarbon-monoxide-2D.svg
Dicarbon-monoxide-3D-balls.png
Dicarbon-monoxide-3D-vdW.png
Nume IUPAC
2-oxoetenildien
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 119754-08-4
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C2O
Aspect
Masă molară 40,02 g mol
Densitate
Starea de agregare
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Monoxidul de dicarbon (C2O) este un compus extrem de reactiv, care conține doi atomi de carbon și unui de oxigen legați prin legătură covalentă. Este produs prin fotoliza suboxidului de carbon. [1][2] Este asemănător cu monoxidul de carbon (CO), dioxidul de carbon (CO2) și suboxidul de carbon (C3O2).

C3O2 → CO + C2O

Compusul este destul de stabil pentru a se putea observa reacțiile cu acid azotic și dioxid de azot. [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bayes, K. (1961). „Photolysis of Carbon Suboxide”. Journal of the American Chemical Society 83 (17): 3712–3713. doi:10.1021/ja01478a033. 
  2. ^ Anderson, D. J.; Rosenfeld, R. N. (1991). „Photodissociation of Carbon Suboxide”. Journal of Chemical Physics 94 (12): 7857–7867. doi:10.1063/1.460121. 
  3. ^ Thweatt, W. D.; Erickson, M. A.; Hershberger, J. F. (2004). „Kinetics of the CCO + NO and CCO + NO2 reactions”. Journal of Physical Chemistry A 108 (1): 74–79. doi:10.1021/jp0304125.