Telur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Telur
stibiuTeluriod
Se
  Hexagonal.svg
 
52
Te
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Te
Po
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Telur, Te, 52
Serie chimică nemetale
Grupă, Perioadă, Bloc 16, 5, 9
Densitate kg/m³
Culoare alb argintie
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 127,60 u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Kr] 4d10 5s2 5p4
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 18, 6
Număr de oxidare
Oxid acid slab
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire 452 °C ; K
Punct de fierbere 1390 °C ; K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori nespecificat
Viteza sunetului  ? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Primul potențial de ionizare kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
127Te ? stabil cu 74 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Telur

Telurul este un element chimic cu simbolul Te și numărul atomic 52.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Telurul a fost descoperit în România în 1782 de către cercetătorul austriac Franz-Joseph Müller von Reichenstein. Telurul a fost studiat însă, abia în 1798, de către Klaproth.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Telurul este un element relativ rar, iar conținutul din acest nemetal al scoarței terestre este de 1·10-7la sută. Telurul poate fi găsit în minereurile de aur ale Transilvaniei, unde este găsit în compuși ca telururi de aur, argint, mercur, nichel, cupru, bismut, platină, etc. În afară de Transilvania, telurul se mai găsește la Colorado (SUA), Australia, Canada, etc.

Compuși[modificare | modificare sursă]

Telurul este relativ rar și este de obicei întâlnit în combinație cu alte elemente (aur). Tocmai datorită rarității, în stare pură, telurul este foarte scump. Procedeul de separare a telurului de metale precum aurul este foarte dăunător mediului înconjurător. Exemple de telururi: hessit (Ag2Te), petzit [(Ag, Au)2Te], muthmannit [(Ag, Au)]Te], silvanit [(Ag, Au)Te2], tetradimit (Bi2Te2), coloradoit (HgTe), altait (PbTe), nagyait, ce conține aur, telur, plumb, antimoniu și sulf. Alți compuși pot fi mineralele sulfuroase de fier, plumb, zinc, cupru și alte seleniuri. Acizii telurului și anhidrida teluroasă (TeO2) sunt compuși slabi;

Acizii telurului[modificare | modificare sursă]

  • H2Te- acidul telurhidric
  • H2TeO3)-acidul teluros
  • H6TeO6)-acidul teluric

Proprietăți fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

Telurul este un semi-metal de culoare alb-argintie cu structură cristalină hexagonală, cu duritatea de 2,3, foarte sfărâmicios, cu greutatea specifică 6,23. Forma amorfă, prezentă sub formă de pulbere neagră, cu greutatea specifică 5,82 se caracterizează numai prin finețea particulelor. Vaporii de telur au culoarea galben-aurie și molecula diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă, sulfură de carbon și în alți dizolvanți, telurul este greu solubil. La cald, telurul reacționează foarte lent cu apa, astfel: Te+2H2O=TeO2+H2O Acidul sulfuric concentrat și fumans, în lipsa apei, dizolvă rece telurul cu fomare de lichid roșu-carmin, care separă telurul elementar prin diluare. Prin încălzirea puternică a telurului în curent de oxigen sau aer, se observă aprinderea și arderea telurului cu flacără albastră-verzuie și formarea fumului alb de anhidridă teluroasă. Telurul joacă rol de combustibil alături de oxigen, clor, brom și iod (la fel ca sulful și seleniul). Vaporii de telur, antrenați de un curent de azot peste lame de argint sau cupru, încălzite, dau telururi cristaline. Telurul se dizolvă la rece în acidul azotic diluat (cu greutatea specifică 1,20), din care cu timpul separă TeO2 precipitat alb. Reacția de mai jos indică comportarea telurului față de alcalii prin încălzire sau prin răcire;

3Te+6KOH<=>2K2Te+K2TeO3+3H2O

Combinațiile telurului, încălzite pe baghetă de MgO, se reduc la telur elementar, care, poate fi prins de fundul unei capsule reci. Compușii telurului sunt mai puțin toxici decât ai seleniului; în organism, se reduc la telur elementar, care se elimină sub formă de produși organici ce au miros specific de usturoi.

Preparare[modificare | modificare sursă]

Materialul pentru obținerea telurului în mod industrial este nămolul anodic, de la rafinarea electrolitică a cuprului, glazurile de rafinarea plumbului și argintului, nămolul camerelor de plumb și impuritățile reținute în instalațiile de filtrare de la fabricile de acid sulfuric. În laborator se poate obține telur elementar în eprubete, baloane sau diferite pahare, prin reducerea anionului teluros și teluric cu diferiți reducători.

Protecție[modificare | modificare sursă]

Este considerat a fi de toxicitate relativ redusă, însa se recomanda evitarea expunerii îndelungate la telur, în special evitarea expunerii inhalatorii. Acidul teluric și acidul teluros sunt acizi slabi.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Telurul elementar se folosește la obținerea de aliaje, în industria oțelului, în industria cablurilor de plumb (unde are rolul de a mări rezistența și elasticitatea lor), la vulcanizarea cauciucului, în industria sticlei și în industria ceramică. Combinații de telur se folosesc în fotografie și ca adaosuri la motorină, deoarece accelerează arderea în motoarele cu explozie. Alte întrebuințări:

  • industria energetică (dispozitivele termoelectrice)
  • colorarea sticlei și a plasticului
  • aliaje metalice (datorită ductilității sale)
  • fabricare de panouri solare și semiconductori
  • învelișul primei bombe atomice a fost realizat din telur
  • în industria miniera telurul este considerat material rezidual.

Tetraclorura de telur (TeCl4) este utilizată în principal pentru a da o patină produselor din argint. [1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Telurul pe sistemul-periodic.go.ro
  • Raluca Ripan, Manual de lucrări practice de chimie anorganică- Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961