Plutoniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Plutoniu
NeptuniuPlutoniuAmericiu
Sm
   
(244)
94
Pu
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Pu
Uqh
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Plutoniu, Pu, 94
Serie chimică Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc 3, 7, f
Densitate 19,82 kg/m³
Culoare alb argintie
Număr CAS 7440-07-5
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică (244) u
Rază atomică 151 pm
Rază de covalență 187 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Rn] 5f6 7s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 24, 8, 2
Număr de oxidare +8, +7, +6, +5, +4, +3, +2, +1
Oxid PuO
PuO2
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 939 ºC 913 K
Punct de fierbere 3228 ºC 3505 K
Energie de fuziune 2,82 kJ/mol
Energie de evaporare 333,5 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 325 kJ/mol
Viteza sunetului 2260 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,28
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 1,460 S/m
Conductivitate termică 6,74 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 584,7 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
238Pu urme 87,74 ani fuziune spontană
α
204,66
5,5
--
234U
239Pu 100% 24100 ani fuziune spontană
α
207,06
5,157
--
235U
240Pu urme 6500 ani fuziune spontană
α
205,66
5,256
--
236U
241Pu sintetic 14 ani β- 0,02078 241Am
242Pu urme 373000 ani α 4,984 238U
244Pu urme 80800000 ani α 4,666 240U
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Plutoniul este un element chimic din grupa actinidelor având numărul atomic 94 și simbolul chimic Pu. A fost descoperit în 1948 de Glenn T. Seaborg, Edwin McMillan, Joseph W. Kennedy și Arthur Wahl. Ei au obținut plutoniu prin bombardarea uraniului la ciclotronul de la Universitatea California din Berkeley. Numele de plutoniu provine de la numele planetei Pluto. Este un element al grupei actinidelor, transuranian, de culoare alb argintie, ce se pierde în contact cu oxigenul sau cu aerul umed. Plutoniul prezintă șase forme alotropice și patru stări de oxidare. Reacționează cu carbonul, halogenii, azotul și siliciul. La expunerea la aer umed, formează oxizi și hidruri. Plutoniul pulbere se aprinde spontan. De asemenea este un metal radioactiv și se poate acumula în oase. Cel mai stabil izotop de plutoniu este 244Pu, cu timp de înjumătățire de peste 80 de milioane de ani.

Plutoniu
Configurația electronică a atomului de plutoniu

Proprietăți fizice și chimice[modificare | modificare sursă]

Stările de oxidare ale plutoniului

Plutoniul este un element chimic din grupa actinide lor aflat în poziția 94 în tabelul periodic al elementelor. Este un element chimic artificial și doar urme de plutoniu se găsesc în natura în zăcămintele bogate de uraniu. NRC

Plutoniul metalic are aspect argintiu, foarte rectiv chimic. Metalul se dizolvă ușor în acid clorhidric sau percloric. Plutoniul metalic are șase stări alotropice cu densități între 16,00 și 19,86 g/cm3.

Plutoniul are 15 izotopi cu masa cuprinsă între 232 și 246. Toți izotopii plutoniului sunt radioactivi. Cel mai important izotop este Pu-239 care se dezintegrează alfa, timpul de înjumătățire fiind de circa 24000 ani. Din cauza dezintegrării alfa piesele metalice de plutoniu se încălzesc.

Plutoniul 239 este un material fisionabil cu neutroni termici sau rapizi.

Plutoniu

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Plutoniul este materialul fisionabil esențial pentru armele nucleare moderne. Plutoniul poate fi folosit pentru fabricarea armelor radiologice.

Izotopul plutoniu-238 este un emițător alfa cu timp de înjumătățire de 87 ani. Această caracteristică îl recomandă pentru generatoarele electrice utilizate la sondele stațiale.

Plutoniul 239 este folosid drept combustibil nuclear la reactorii rapizi sub forma de oxid mixt.

Efectele asupra sănătății[modificare | modificare sursă]

Plutoniul este prezentat de presă drept cel mai toxic element cunoscut de om, fapt considerat de experți drept incorect. Nu a fost documentat nici-un deces datorat plutoniului. Radiul este de 200 de ori mai radiotoxic decât plutoniul, iar toxina botuluinică este de miliarde de ori mai toxică. Radiația alfa emisă de Pu-239 nu penetrează pielea dar poate iradia organele interne dacă este plutoniul este inhalat sau ingerat. Plutoniul ajuns în organism se deplasează în oase sau organe rămânând acolo mult timp și iradiază permanent organismul producând cancer. Toxicological Profile of Plutonium

Legături externe[modificare | modificare sursă]