Oxid de paladiu (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de paladiu (II)
PdOxide.jpg
Nume IUPAC
Oxid de paladiu (II)
Monoxid de paladiu
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 1314-08-5
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică PdO
Aspect pudră neagră-verzuie
Masă molară 122,42 g/mol
Proprietăți
Densitate 8,3 g/cm3
Starea de agregare
Punct de topire 750 ºC (descomp.)
Punct de fierbere
Solubilitate insolubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Nelistat
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de paladiu (II) este un compus anorganic cu formula PdO. Este singurul oxid al paladiului care este bine cunoscut. [1] Se poate obține prin tratarea paladiului metalic cu oxigen. La temperaturi mai mari de 900 °C, oxidul se descompune în paladiu și oxigen gazos. Nu este atacat de acizi. [1]

Referințe[modificare | modificare sursă]