Cobalt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cobalt

fierCobaltnichel
 

27
Co
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Co
rodiu
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Cobalt, Co, 27
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 9, 4, d
Densitate 8900 kg/m³
Culoare alb-argintiu
Număr CAS 7440-48-4
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică 125 pm
Rază de covalență 126 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Ar] 4s2 3d7
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 15, 2
Număr de oxidare 2, 3, 4
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară Solidă
Punct de topire 1493°C,1768 K
Punct de fierbere 3520°C,3200 K
Energie de fuziune 16,06 kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică 377 K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1.88
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 62,4 S/m
Conductivitate termică 100 W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cobaltul este un element chimic, metal, cu numărul atomic 27 și simbolul Co. Acest metal a fost izolat pentru prima oară în 1730 de către chimistul suedez George Brandt.

Detalii[modificare | modificare sursă]

Numele acestui metal poate fi pus în relație cu cuvântul german Kobold (spirit rău). Datorită proprietăților sale feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneților; oxizii cobaltului sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică. Oxizii se mai folosesc și la colorarea sticlei în albastru. O curiozitate este că sărurile higroscopice (de exemplu CoC12) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare roz în stare hidratată.

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Izotopul radioactiv Co60 este utilizat la radioterapia cu raze gamma (gammaterapie).

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Cobaltul face parte dintre metalele care deși sunt relativ puțin răspândite în natura au un rol foarte important în alierea cu alte metale dure. Importanța cobaltului se datorează în primul rând valorii sale, drept component al așa-numitelor aliaje dure: aliaje metaloceramice și aliaje de turnare de tipul steliților, cum și aliaje cu proprietăți specifice deosebite, magnetice, refractare și antiacide.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Pasivare[modificare | modificare sursă]

Cobaltul, la fel ca și aluminiul, nu reacționează cu acidul azotic:

Co+HNO3 → nu reacționează

Compuși importanți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Căldura specifică izobară cobaltului la diferite temperaturi: -la (-182 +15)°C - 343 J/(kg*k) -la (15 - 100)°C - 431 J/(kg*K) -la (15 - 630)°C - 515 J/(kg*K).