Cobalt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cobalt
fierCobaltnichel
  Hexagonal.svg

27
Co
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Co
rodiu
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Cobalt, Co, 27
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 9, 4, d
Densitate 8,72 kg/m³
Culoare alb-argintiu
Număr CAS 7440-48-4
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică 125 pm
Rază de covalență 126 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Ar] 4s2 3d7
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare 2, 3, 4
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire 1493°C,1768 K
Punct de fierbere 3520°C,3200 K
Energie de fuziune 16,06 kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică 377 K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 62,4 S/m
Conductivitate termică 100 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cobaltul este un element chimic, metal, cu numărul atomic 27 și simbolul Co. Acest metal a fost izolat pentru prima oară în 1730 de către chimistul suedez George Brandt.

Detalii[modificare | modificare sursă]

Numele acestui metal poate fi pus în relație cu cuvântul german Kobold (spirit rău). Datorită proprietăților sale feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneților; oxizii cobaltului sint folositi la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică. Oxizii se mai folosesc și la colorarea sticlei in albastru. O curiozitate este că sărurile higroscopice (de exemplu CoC12) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare roz in stare hidratată.

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Izotopul radioactiv Co60 este utilizat la radioterapia cu raze gamma (gammaterapie).

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Starea naturala si metodele de obtinere Cobaltul face parte dintre metalele care desi sunt relativ putin raspandite in natura au un rol foarte important in aliarea cu alte metale dure. Importanta cobaltului se datoreaza in primul rand valorii sale, drept component al asa-numitelor aliaje dure: aliaje metaloceramice si aliaje de turnare de tipul stelitilor, cum si aliaje cu proprietati specifice deosebite, magnetice, refractare si antiacide.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Pasivare[modificare | modificare sursă]

Cobaltul, la fel ca și aluminiul, nu reacționează cu acidul azotic:

Co+HNO3 → nu reacționează

Compuși importanți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Căldura specifică izobară cobaltului la diferite temperaturi: -la (-182 +15)°C - 343 J/(kg*k) -la (15 - 100)°C - 431 J/(kg*K) -la (15 - 630)°C - 515 J/(kg*K).