Neon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neon
Fluor ← Neon → Sodiu He   10 Ne                                                                                                                                                                                                                                           Ne Ar Tabelul complet • Tabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr	Neon, Ne, 10
Serie chimică	gaze nobile
Grupă, Perioadă, Bloc	18, 2, p
Densitate	0,8999 kg/m³
Culoare	incolor
Număr CAS	7440-01-9
Număr EINECS	231-110-9
Proprietăţi atomice
Masă atomică	20,1797 u
Rază atomică	? (38) pm
Rază de covalenţă	69 pm
Rază van der Waals	154 pm
Configuraţie electronică	[He] 2s2 2p6
Electroni pe nivelul de energie	2, 8
Număr de oxidare	0
Oxid	necunoscut
Structură cristalină	cubică cu feţe centrate
Proprietăţi fizice
Fază ordinară	gaz
Punct de topire	-248,6 °C ; 24,56 K
Punct de fierbere	-246,1 °C ; 27,07 K
Energie de fuziune	0,3317 kJ/mol
Energie de evaporare	1,7326 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	13,23×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	—
Viteza sunetului	936 m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling)	—
Căldură specifică	1028 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	0,0493 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare	2080,7 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	3952,3 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	6122 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	9371 kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare	12.177 kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare	15.238 kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare	19.999 kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare	23.069,5 kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 20Ne 90,48 % stabil cu 10 neutroni 21Ne 0,27% stabil cu 11 neutroni 22Ne 9,25 % stabil cu 12 neutroni
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Neonul este un gaz nobil, al 10-lea element din tabelul periodic al elementelor.

[modifică] Istorie

Neonul(din grecească νέον) a fost descoperit în anul 1898 de către chimistul scoţian Sir William Ramsay în colaborare cu chimistul englez Morris W. Travers. Neonul a fost descoperit când Ramsay a răcit o mostră de atmosferă până a devenit lichidă, apoi a încălzit lichidul şi a colectat gazele obţinute(kripton, xenon şi neon).

[modifică] Caracteristici

Neonul este al doilea cel mai uşor gaz nobil. Străluceşte roşu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor recente, neonul este cel mai puţin reactiv gaz nobil deci şi cel mai puţin reactiv dintre toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid şi de trei ori cea a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicaţiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul.

Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roşu-oranj datorită multelor linii din spectrul său; de asemenea conţine o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar dacă componentele vizuale sunt dispersate de către un spectroscop.

[modifică] Apariţie

Neonul este de fapt al cincilea element din univers după masă, în faţa lui aflându-se hidrogenul, heliul, oxigenul şi carbonul. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute şi datorită caracterului inert, ambele proprietăţi împiedicându-l să rămână în atmosferă(în atmosferă se găseşte la raportul de 1 la 65.000 după volum sau 1 la 83.000 după masă).

Neonul este monoatomic, făcându-l mai uşor decât oxigenul şi azotul diatomice.

[modifică] Aplicaţii

Neonul este des folosit în tuburi luminoase care produc lumina roşie-oranj. Deşi li se zice "tuburi cu neon" celelalte culori se obţin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de televizoare şi lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial pe post de refrigerent criogenic în aplicaţii care nu necesită heliu lichid.

[modifică] Compuşi

Neonul este primul gaz nobil deci teoretic şi cel mai inert. Niciun compus adevărat incluzând compuşi neutri ai neonului nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne⁺, (NeAr)⁺, (NeH)⁺ şi (HeNe)⁺ au fost observaţi în studii optice şi cu spectrometrul de masă.

[modifică] Legături externe

• ro Neonul pe sistemul-periodic.go.ro

Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!