Trioxid de stibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trioxid de stibiu
Nume IUPACOxid de antimoniu (III)
Alte denumiriOxid stibios
Oxid antimonos
Identificare
Număr CAS1309-64-4
PubChem CID14794
Informații generale
Formulă chimicăSb2O3
Aspectsolid alb
Masă molară291,518 g/mol
Proprietăți
Densitate5,2 g/cm3 (senarmontit)[1]
5,67 g/cm3 (valentinit)[1]
Starea de agregaresolidă
Punct de topire656 °C
Punct de fierbere1 425 °C (sublimă)
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze RR40
Fraze S(S2), S22, S36/37
SGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
H351, P202, P281, P308+P313, P405,
NFPA 704

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trioxidul de stibiu este un compus anorganic cu formula Sb2O3. Este cel mai important compus comercial al elementului stibiu. În natură se găsește sub forma a două minerale: valentinit și senarmontit. [2] Ca majoritatea oxizilor polimerici, Sb2O3 se dizolvă în soluție apoasă cu hidroliză.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en Antimony trioxide, în baza de date Hazardous Substances Data Bank, accesat pe 17 iunie 2014.
  2. ^ Greenwood, N. N.; & Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (Ediția II), Oxford:Butterworth-Heinemann. ISBN 0-7506-3365-4.