Glicerol
| Glicerină | |
 |
|
|---|---|
| Structura | |
| alte denumiri | |
| formula chimică | C3H8O3 |
| nr. CAS | 56-81-5 |
| aspect | |
| Proprietăți | |
| masa molară | 92,093951 g∙mol-1 |
| stare de agregare | |
| punct de topire | 18,2 °C |
| punct de fierbere | 290 °C |
| presiune vapori | 1,68×10-4 mmHg (25 °C) |
| valoarea pH | |
| solubilitate | |
| Indicații de protecție | |
| ' | |
Glicerolul (formula chimică CH2OHCHOHCH2OH) denumit și glicerină este cel mai simplu alcool trihidroxilic cu masa molară 92,09. Reprezintă un lichid siropos, incolor, dulce, solubil în apă și alcool cu punctul de fierbere la 290 °C. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 80% îngheață la -20,3 °C. Sub formă de esteri ai acizilor grași (gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale șe vegetale. Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea petrolului. Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice, în tăbăcărie, la fabricarea hârtiei, în industria alimentară, în cosmetică și farmaceutică.[1]
Glicerina a fost descoperita de catre Scheele , la 1780 in apele reziduale de la saponificarea grasimilor. Prin aceasta metoda se obtine si astazi pe scara mare . O alta metoda te fabricare se bazeaza pe fermentatia glucozei cu microorganismele din drojdia de bere in prezenta sulfitului de sodiu . Despre procedeele moderne de sinteza , pornind de la propena din gazele de petrol. Glicerina cristalizeaza greu. Pastrata mai multa vreme la o temperatura sub 0 grade C , formeaza cristale cu p.t. 20 de grade . Glicerina se utilizeaza in industria explozivilor in farmacie si in cosmetica, in industria pielariei si pentru fabricarea de mase plastice . Glicerina este higroscopica, ea absoarbe vapori de apa din atmosfera pana la stabilirea unui echilibru . Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbiere situat la 290 ºC, fiind în totalitate stabilă până la acest prag, doar în lipsa oxigenului molecular din mediu (condiții anaerobe). Între punctul de inflamabilitate (180 ºC) și punctul de fierbere, glicerina, în prezența oxigenului (condiții aerobe), degajă cantități variabile de acroleină, substanță toxică și poluantă. Acroleina nu se mai formează din glicerol la temperaturi mai mari de 290 ºC, indiferent dacă oxigenul atmosferic este prezent sau absent. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 80% îngheață la -20,3 °C. Sub formă de esteri ai acizilor grași (gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale șe vegetale. Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea petrolului.Glicerina este o substanță lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai mică decât a apei, incoloră, cu gust dulce și fără miros. Este ușor solubilă în apă și în alcool etilic. La rândul său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanțe, fiind utilizat, mai ales în gemoterapie, fitoterapie și homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine vegetală. Glicerolul din corpul uman, derivă din hidroliza enzimatică a gliceridelor (vezi digestia și absorbția lipidelor). Sub influența unor enzime specifice (lipaze), are loc reacția de hidroliză, care fiind reversibilă, conduce atât la sinteza gliceridelor, cât și la degradarea acestora.
Note [modificare]
