Zinc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zn-TableImage.png
tabelul periodic
Zinc
Nume, Simbol, Număr atomic Zink, Zn, 30
Serie metal
Grupă, perioadă, bloc 12, 4, d
Densitate 7,14 g/cm3
Duritate 2,5
Aspect cenușiu albăstrui
Masa atomică 65,409 u
Rază atomică 135 (142) pm
Configurație electronică 2, 8, 18, 2
Electronegativitate -0,762 V (Zn2+ + 2e- → Zn)
1,65 (Pauling-Skala)
Stare de agregare solid
Structura de cristalizare hexagonală
Punct de topire 692,68 K (419,5 °C)
Punct de fierbere 1180 K (907 °C)
Masa molară 9,16 · 10-6 m3/mol
Capacitate calorică 390 J/(kg · K)
Presiune vapori 192,2 Pa bei 692,73 K
Conductibilitatra termică 120 W/(m · K)
Rezistivitatea electrică 16,9 · 106 S/m
Potențial de ionizare 906,4 kJ/mol
Hazard F.svg Hazard N.svg
Inflamabil - Dăunător mediului
Cei mai stabili izotopi
izo SN Semi-viață MD ED MeV PD
64 Zn 48,6 % este stabil
66 Zn 27,9 % este stabil
67 Zn 4,1 % este stabil
68 Zn 18,8 % este stabil
70 Zn 0,6 % este stabil
Unități în SI și TPS.

Zincul este un element chimic care are simbolul Zn și numărul atomic 30. Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150 °C. Se obține din minereuri și din compuși, fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva oxidării (ruginirii).

În antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, zincul era folosit pentru obținerea alamei. Un aliaj conținând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din Transilvania. Printre cele mai importante se numără alama, bronzul comercial, aluminiu de sudura, nichel argintiu și argint German. Zincul nu e considerat toxic, totuși dacă se inhalează oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc".

În Europa modernă, zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746, prin reducerea calaminei cu mangalul.

Caracteristici fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

Masa atomică a zincului este de 65,38 uam. Configurația electronilor este următoarea: [ Ar ]4s23d10. Una dintre cele mai importante caracteristici chimice este faptul că reacționează cu acid clorhidric cu efervescență, rezultând clorură de zinc și hidrogen după reacția:

Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2

În timpul reacției se degajă o mare cantitate de hidrogen gazos, deci se poate face testul de hidrogen.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Zincul a fost un factor important în procedeul de descoperire al bateriei, astfel savantul Alessandro Volta l-a utilizat pentru a inventa Pila Volta, prima baterie din lume. Ea era alcătuită din diferite straturi succesive de cupru, zinc și postav îmbibat în acid sulfuric, care produceau curent electric. Această invenție a fost făcută în anul 1800.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea de zinc provine din cuvântul german zink, care înseamnă zinc.

Legături externe[modificare | modificare sursă]