Dioxid de carbon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dioxid de carbon
Carbon dioxide.svg
Nume IUPAC
Dioxid de carbon
Alte denumiri Anhidridă carbonică
Identificare
Număr CAS 124-38-9
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică CO2
Aspect gaz incolor, inodor
Masă molară 44,0099 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,9767 kg/m3 (0 °C, 1013 mbar)
Starea de agregare gaz
Punct de topire –56,6 °C (5,3 bar)
Punct de fierbere –78,5 °C (Sublimare)
Solubilitate
Solubilitate 3,3 g/l la 0 °C, 1,7 g/l
la 20 °C, la 1013 hPa
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor 57,258 bar(20 °C)
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Fraze R
Fraze S S9, S23
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dioxidul de carbon, format dintr-un atom de carbon și doi atomi de oxigen este o anhidridă labilă a acidului carbonic (CO2.H2O ~ H2CO3), un compus chimic rezultat din oxidarea carbonului, în majoritate, de origine organică. Prezent în atmosferă în concentrația de circa 0,04% este strict necesar pentru păstrarea echilibrului biosferei.

Structura 3D a cristalului de „gheaţă uscată”

Descriere. Proprietăți fizice si chimice[modificare | modificare sursă]

Dioxidul de carbon este un gaz incolor, prezent și în atmosfera terestră în concetrație de aproximativ 0,04%. Este unul din cele mai importante gaze cu efect de seră[necesită citare].

Formula chimică: CO2.

Rol fiziologic[modificare | modificare sursă]

Este produs de catabolism al organismelor aerobe. Este transportat de sângele organismelor superioare ca bicarbonat de sodiu iar sub forma compușilor carbaminici cu hemoglobină de către eritrocit.

Ciclul biologic al carbonului[modificare | modificare sursă]

Procesul de ardere[modificare | modificare sursă]

Substanța organică se oxidează (ardere completă) prin reacție o exotermică terminată cu eliminarea de energie (căldură), dioxid de carbon și apă la oxidarea monomerilor, sau polimerilor de zahăr și de grăsimi, iar la alte substanțe organice, oxizi de metale, etc.

Glucoză: C6H12O6 + 6O2 --> 6CO2 + 6H2O + energie

Energia (căldura) poate fi eliberată

-în timp scurt și la temperaturi înalte, în cazul de ardere simplă;
-lent și treptat, prin procese biochimice catabolice, care au loc pe toată biosfera, ca bază a metabolismului, de la microb la animal, cu eliminări dozate și controlate de energie/temperatură (spre exemplu, glicoliza, arderea unei hexoze - zahăr cu 6 atomi de carbon - pe Calea Embden-Meyerhoff-Parnas (engleză :Embden-Meyerhoff-Parnas pathway) prin ruperea enzimatică a hexozei care duce într-un prim stadiu la piruvat, energia fiind preluată de co-factori: adenozindifosfat ADP care se transformă în adenozintrifosfat ATP și NAD -->NADH; piruvatul, se va descompune enzimatic (ciclul Krebs) la dioxid de carbon, eliminat prin respirație și apă).[1][2][3]

Dioxidul de carbon din atmosferă este preluat de plantele, algele și protozoarele care conțin clorofilă - sau sisteme enzimatice surori - care, împreună cu apa și energia solară resintetizează polimeri zaharide: amidonul, lignina, etc.

CO2[modificare | modificare sursă]

Formula Chimică Carbon (C) + Oxigen (O2) = Dioxid de Carbon (CO2)

Carbon: Nemetal NA: 6 AM: 12.01 Capacitatea Combinătoare - 4 y:4

Oxigen: NemetalNA: 8 AM: 15.99 Capacitatea Combinatoare + 2 y:6

+ : Reacționeaza Cu

= : Produce

NA: Numărul Atomic

AM: Masa Atomică

E : Electroni x[2](1st Shell) y(2nd Shell) z(3rd Shell).

Are densitatea 1.98 kg/m3

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referiri[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Bodner, George M.: Metabolism Part I: Glycolysis for the Embden-Meyerhoff pathway, J. Chem. Educ., 1986, 63 (7), p 566, July 1986
  2. ^ en Curs de Biochimie la Univ. Cornell: Fermentation : A BioMi 290/291 MicroWeb Movie Page, http://courses.cit.cornell.edu/biomi290/MOVIES/GLYCOLYSIS.HTML
  3. ^ en Engelking‏, Larry Rex: Textbook of veterinary physiological chemistry, chap. 24, p.137, 2004.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]