Franciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Franciu
radonFranciuradiu
Cs
 

87
Fr
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Fr
Uue
Tabelul completTabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr Franciu, Fr, 87
Serie chimică metale alcaline
Grupă, Perioadă, Bloc 1, 7, s
Densitate 1,87 kg/m³
Culoare metalică
Număr CAS 7440-73-5
Număr EINECS
Proprietăţi atomice
Masă atomică 223 u
Rază atomică nedeterminat pm
Rază de covalenţă nedeterminat
Rază van der Waals nedeterminat
Configuraţie electronică [Rn]7s1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 18, 8, 1
Număr de oxidare 1
Oxid bazic
Structură cristalină Cubică cu feţe centrate
Proprietăţi fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 300 K (27º C) K
Punct de fierbere 950 K (677º C) K
Energie de fuziune cca. 2 kJ/mol
Energie de evaporare cca. 65 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling) 0,7
Căldură specifică nedeterminat J/(kg·K)
Conductivitate electrică >3×106 S/m
Conductivitate termică 15 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare 380 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare {{{potenţial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
221Fr urme 4,54 min α 6,457 227At
222Fr (sintetic) 14,24 min β- 1,78 222Ra
223Fr 100% 21,48 min β-
α
1,12
5,340
223Ra
219At
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Franciu (AFI: /ˈfranʧiu/) este un element chimic în Sistemul periodic cu simbolul Fr şi numărul atomic 87. Este un metal alcalin radioactiv care se găseşte în proporţie foarte mică în minereurile de uraniu şi de toriu. Este de asemenea elementul cu cea mai mică energie de ionizare şi electronegativitate.

[modifică] Proprietăţi

Acest element, numit în onoarea Franţei, a fost descoperit în anul 1939 de către Marguerite Perey la Institutul Curie din Paris. Este de notat că, în acelaşi timp, un grup de cercetători britanici încerca să descopere noul element iar englezii ar fi dorit să-l numească "Britium".

Franciul a fost ultimul element descoperit în natură. Denumit initial Actiniu K, este cel mai greu metal alcalin, rezultatul degradării radioactive (alfa) a actiniului şi poate fi produs în mod artificial prin bombardarea cu protoni a toriului.

Deşi în natură el există în minereul de uraniu, s-a estimat că ar fi între 340 şi 550 de grame [1] de franciu în scoarţa terestră în orice moment, făcându-l cel mai abundentelement rar din scoarţă, dupa astatin. Este de asemenea cel mai instabil element din primele 101 şi are cea mai mare greutate echivalentă dintre toate elementele. Franciul este cel mai puţin electronegativ din toate elementele cunoscute, cesiul urmându-l.

Există 34 de izotopi cunoscuţi de franciu (cu numărul de masă cuprins între 199 şi 232), şi 11 în stări metastabile. Cu o perioadă de înjumătăţire de 22 de minute, cel mai durabil izotop al acestui element este 223Fr care este izotopul fiică al 227Ac şi este unul din cei doi izotopi de franciu care apar natural. Al doilea izotop de franciu care apare natural este 224Fr, fiind membru al seriei radioactive de thoriu. Toţi izotopii cunoscuţi de franciu sunt foarte instabili, astfel cunoştiinţele despre proprietaţiile acestui element provin doar din proceduri radiochimice.

S-a făcut un număr mic de poze de franciu, dar numai la cel mult de 350.000 de atomi odata. Imaginile au fost făcute prinzând atomii şi folosind o cameră speciala bazată pe fluorescenţă. Atomii au fost produşi prin o transformare nucleară folosind un accelerator de particule la Universitatea de Stat din New York la Stony Brook. Nuclei de 18O sunt acceleraţi la o energie de 100 MeV, pentru a avea suficientă energie pentu a fuziona cu un nucleu de aur şi a crea un nucleu de franciu. Nucleii de franciu rezistă aproximativ 3 minute, şi trebuie prinşi şi studiaţi înainte de a se degrada.

[modifică] Referinţe

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Franciu
Wikţionar
Caută francium în Wikţionar, dicţionarul liber.

Unelte personale