Franciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Franciu
RadonFranciuRadiu
Cesiu
  Lattic simple cubic.svg
(223)
87
Fr
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Fr
Uue
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Franciu, Fr, 87
Serie chimică Metale Alcaline
Grupă, Perioadă, Bloc 1, 7, s
Densitate 1,87 kg/m³
Culoare albă argintie
Număr CAS 7440-73-5
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 223 u
Rază atomică pm
Rază de covalență 260 pm
Rază van der Waals 348 pm
Configurație electronică [Rn]7s1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 18, 8, 1
Număr de oxidare 1
Oxid Fr2O
Structură cristalină Cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 27ºC 300° K
Punct de fierbere 677ºC 950° K
Energie de fuziune 2 kJ/mol
Energie de evaporare 65 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 0,7
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 3 S/m
Conductivitate termică 15 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 380 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
221Fr sintetic 4,8 min. α 6,457 227At stabil cu 134 neutroni
222Fr sintetic 14,2 min. β- 2,033 222Ra stabil cu 135 neutroni
223Fr urme 22 min. β-
α
1,149
5,340
223Ra
219At
stabil cu 136 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Franciu este un element chimic cu simbolul Fr și numărul atomic 87. Este un metal alcalin și radioactiv care se găsește în proporție foarte mică în minereurile de uraniu și de thoriu. Este de asemenea elementul cu cea mai mică energie de ionizare și electronegativitate. Este unul dintre cele mai rare elemente chimice din natură, mai rar decât acesta fiind astatinul. Se găsește foarte rar în minereurile de uraniu și toriu. Se estimează că în natură ar fi în jur de 340 g până la 550 g[1]

Franciu
Configurația electronică a atomului de franciu

Istoric[modificare | modificare sursă]

Acest element, numit în onoarea Franței, a fost descoperit în anul 1939 de către Marguerite Perey la Institutul Curie din Paris. Este de notat că, în același timp, un grup de cercetători britanici încerca să descopere noul element, iar englezii ar fi dorit să-l numească Britium.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Denumit initial Actiniu K, este cel mai greu metal alcalin, rezultatul degradării radioactive (alfa) a actiniului și poate fi produs în mod artificial prin bombardarea cu protoni a thoriului.

Deși în natură el există în minereul de uraniu, s-a estimat că ar fi între 340 și 550 de grame de franciu în scoarța terestră în orice moment, făcându-l cel mai abundentelement rar din scoarță, după astatin. Este de asemenea cel mai instabil element din primele 101 și are cea mai mare greutate echivalentă dintre toate elementele. Franciul este cel mai puțin electronegativ din toate elementele cunoscute, cesiul urmându-l.

Există 34 de izotopi cunoscuți de franciu (cu numărul de masă cuprins între 199 și 232), și 11 în stări metastabile. Cu o perioadă de înjumătățire de 22 de minute, cel mai durabil izotop al acestui element este 223Fr care este izotopul fiică al 227Ac și este unul din cei doi izotopi de franciu care apar natural. Al doilea izotop de franciu care apare natural este 224Fr, fiind membru al seriei radioactive de thoriu. Toți izotopii cunoscuți de franciu sunt foarte instabili, astfel cunoștințele despre proprietațiile acestui element provin doar din proceduri radiochimice.

S-a făcut un număr mic de poze de franciu, dar numai la cel mult de 350.000 de atomi odata. Imaginile au fost făcute prinzând atomii și folosind o cameră specială bazată pe fluorescență. Atomii au fost produși printr-o transformare nucleară folosind un accelerator de particule la Universitatea de Stat din New York la Stony Brook. Nuclei de 18O sunt accelerați la o energie de 100 MeV, pentru a avea suficientă energie pentu a fuziona cu un nucleu de aur și a crea un nucleu de franciu. Nucleii de franciu rezistă aproximativ 3 minute, și trebuie prinși și studiați înainte de a se degrada.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Stony Brook University Physics Dept.
  • Jean-Pierre Adloff and George B. Kauffman. Francium (Atomic Number 87), the Last Discovered Natural Element. The Chemical Educator, Vol. 10, No. 5, 2005

    Legături externe[modificare | modificare sursă]

    Commons
    Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Franciu
    Wikţionar
    Caută „francium” în Wikționar, dicționarul liber.