Fluor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fluor
Oxigen ← Fluor → Neon —   9 F                                                                                                                                                                                                                                           F Cl Tabelul complet • Tabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr	Fluor, F, 9
Serie chimică	halogene
Grupă, Perioadă, Bloc	17, 2, 9
Densitate	1,696 kg/m³
Culoare	galben-verzui
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăţi atomice
Masă atomică	18,9984 u
Rază atomică	50 (42) pm
Rază de covalenţă	64 pm
Rază van der Waals	135 pm
Configuraţie electronică	[He] 2s2 2p5
Electroni pe nivelul de energie	2, 7
Număr de oxidare	-1
Oxid	acid tare
Structură cristalină	cubică
Proprietăţi fizice
Fază ordinară	gaz
Punct de topire	-219,6 °C ; 53,53 K
Punct de fierbere	-188,1 °C ; 85,03 K
Energie de fuziune	0,2552 kJ/mol
Energie de evaporare	3,2698 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	11,20×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	—
Viteza sunetului	? m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling)	3,98
Căldură specifică	824 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	0,0279 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare	1681,0 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	3374,2 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	6050,4 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	8407,7 kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare	11.022,7 kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare	15.164,1 kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare	17.868 kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare	92.038,1 kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare	106.434,3 kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 18F sintetic 1,8293 h β+ ; ε 0,635 18O 19F 100% stabil cu 10 neutroni 20F sintetic 11,163 s β- 5,398 20Ne
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fluorul este un element chimic din grupa 17 a sistemului periodic (după stilul vechi grupa a-VII-a principală sau VIIA), grupa halogenilor.

În stare elementară formează molecule compuse din doi atomi F₂, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele.

[modifică] Caracteristici

Modelul atomic al fluorului

• Simbol chimic: F
• Număr atomic: 9
• Masă atomică: 18,9984 g/mol
• Densitate, (la 20°C): 1,696 kg/m³
• Electronegativitate (pe scala Pauling): 3,98
• Punct de topire: -220  °C
• Punct de fierbere: -188  °C
• Stare: gazoasă

[modifică] Proprietăţi

[modifică] Răspândire

Fiind un element foarte reactiv nu se găseşte în natură decât sub formă de compuşi.

[modifică] Compuşii fluorului

Minereurile cu conţinut de fluor sunt:

• fluorita CaF₂ (fluorură de calciu),
• criolita Na₃[AlF₆],
• apatita 3Ca₃(PO₄)₂.Ca(F,Cl)₂.

[modifică] Istoric

Fluorul a fost descoperit de Moissan (Franţa) în 1886.

Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivităţi şi toxicităţi.

În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor.

În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la punct o metodă pur chimică de preparare prin reacţia în mediu de HF anhidru, la 150°C dintre K₂MnF₆ şi SbF₅. Are loc următoarea reacţie:

 2K2MnF6+4SbF6 → 4KSbF6 + MnF2 + F2

[modifică] Fabricare

Singura metodă industrială de obţinere a fluorului elementar, este electroliza unei soluţii de KF în acid fluorhidric anhidru. Operaţia se desfăşoară în recipienţi de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H₂ iar la anodul din grafit se degajă fluorul F₂

[modifică] Utilizare

Faptul că diverşi compuşi organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor, sunt deosebit de inactivi a condus la variate aplicaţii industriale: izolatori electici, mase plastice cu inerţie mare, lubrifianţi. Fluorul se mai utilizează la prevenirea apariţiei cariilor dentare dar şi în industria atomică.

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Fluor

[modifică] Vezi şi

• Tabelul periodic al elementelor
• Lista elementelor chimice după nume

[modifică] Legături externe

• ro Fluorul pe sistemul-periodic.go.ro
• ro Fluor

Impactul asupra sănătăţii

[modifică] Bibliografie

• C. D. Neniţescu, Chimie generală, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972
• Mică enciclopedie de chimie Editura Enciclopedică română, Bucureşti, 1974