Zirconiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Structură
Zirconium crystal bar and 1cm3 cube.jpg Zr-TableImage.png

Tabelul periodic

Caractere generale
Nume, Simbol, Număr atomic Zirconiu, Zr, 40
Aspect alb - argintiu
Serie chimică stare de trecere la metale
Grupă, Perioadă, Bloc 4, 5, d
Distribuția electronică
Cantitatea procentuală din scoarța pământului 0,02 %
Proprietăți atomice
Masă atomică uam 91,224
Rază atomică pm.(calc.) 155 (206)
Rază covalentă pm 148
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Kr]4d25s2
e- pe nivel de energie 2, 8, 18, 10, 2
Energia de ionizare-1 640,1 kJ/mol
Energia de ionizare-2 1270 kJ/mol
Energia de ionizare-3 2218 kJ/mol
Energia de ionizare-4 3313 kJ/mol
Proprietăți fizice
Masa molară 14,02 · 10−6 m3/mol
Stare de agregare solidă
Clasa de cristalizare hexagonală, cubică > 1140 K (867  °C)
Densitate g/cm³ 6,511
Refracția
Duritate 5
Punct de topire °C
Punct de fierbere °C 2130 K (1857  °C)
Presiune vapori 0,00168 Pa bei 2125o K
Solubilitate
Diverse
Caracter acido-bazic amfoter
Electronegativitate 1,33 (Pauling-Skala)
Capacitate calorică specifică 270,0 J/(kg · K)
Conductivitate electrică 2,36 · 106 S/m

Zirconiul este un element chimic din grupa metalelor, care are numărul atomic 40. Simbolul chimic este Zr.

Zirconiul este folosit mai nou și în stomatologie[1] ca cea mai fizionomică opțiune pentru o coroană dentară. Se pune sub porțelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porțelan. Se mai folosește și la implantologie tot din același motiv, dar și pentru că are o biocompatibilitate superioară, înlocuind titanul. Se mai folosește si in fabricarea bijuteriilor.

Material nuclear[modificare | modificare sursă]

Hidrura de zirconiu este folosită ca material moderator care tine hidrogenul legat la temperatura de lucru a reactorului de fisiune. Alegerea ca material pentru zona de moderare se datorează absorbției minime de neutroni.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bioceramics: Proceedings of the 10th International Symposium on ..., Volume 10, Laurent Sedel, Christian Rey, pagina 444
  2. ^ Ioan Vasile Tîrziu Efecte izotopice la dizolvarea hidrogenului și deuteriului în metale, teza de doctorat, Cluj 1981, p 105

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gh. Văsaru Zirconiul
  • M. Petrescu (coord) Tratat de știința și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]