Acid hidrazoic
| Acid hidrazoic | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 7782-79-8 |
| ChEMBL | CHEMBL186537 |
| PubChem CID | 24530 |
| Formulă chimică | HN₃[1]  |
| Masă molară | 43,017 u.a.m.[1] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,09 g/cm³ |
| Punct de topire | −80 °C[2] |
| Punct de fierbere | 37 °C |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acidul hidrazoic, cunoscut și ca azida de hidrogen sau azoimida,[3] este un compus chimic cu formula chimică HN3.[4] Este un compus incolor, volatil, lichid și exploziv la temperaturi și presiuni normale. Este format din azot și hidrogen, fiind un tip de hidrură de pnictogen (analog cu amoniac, fosfină, arsină și stibină). A fost izolat pentru prima dată în anul 1890 de către Theodor Curtius.[5] Prezintă puține aplicații, dar baza sa conjugată, ionul azidă (sau azotură), este utilizat în anumite procese.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c „Acid hidrazoic”, Hydrogen azide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^
Chisholm, Hugh, ed. (). „Azoimide”. Encyclopædia Britannica. 3 (ed. 11). Cambridge University Press. pp. 82–83..
- ^ Dictionary of Inorganic and Organometallic Compounds. Chapman & Hall.
- ^ Curtius, Theodor (). „Ueber Stickstoffwasserstoffsäure (Azoimid) N3H” [On hydrazoic acid (azoimide) N3H]. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft. 23 (2): 3023–3033. doi:10.1002/cber.189002302232.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
|
Acest articol despre un compus anorganic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
| |||||||||||||
