Hematit

Hematit
Formula chimică	Fe2O3
Clasa mineralului	oxizi
Sistem de cristalizare	romboedric
Culoare	nuanțe de gri, maronie-roșiatică, roșie
Urma	roșu închis
Duritate	5,5 – 6,2
Densitate	5,2 - 5,4
Luciu	metalic, mat
Transparență	translucid - opac
Spărtura	scoriată, neregulată
Clivaj	inexistent
Habitus	piramidal, cubic, romboedric, oolitic, rozete, coloane
Suprafața cristalului	1011, 1014, 1120, 2243
Cristale gemene	polisintetic 1011, 0001
Proprietăți optice
Indicele de refracție	no=3,22-2,90 ; ne=2,94-2,69
Refracția dublă	δ=0,28-0,21 dispersie puternică; uniaxial negativă
Pleocroism	bicromism roșu gălbui – roșu maroniu
Deviația optică	cu două axe (negativ)
Alte caracteristici
reactivitatea chimică	greu solubil în acid clorhidric
Minerale asemănătoare	ilmenit, goethit, lepidolit
Radioactivitate	inexistentă
Magnetism	la temperatura ambiantă, inexistent după încălzire - slab
Caracteristici deosebite

Hematitul (din greacă αίμα, însemnând „sânge”, datorită culorii roșii a unei varietăți ale sale) este forma minerală a oxidului feric, Fe₂O₃ (III). El cristalizează în sistemul romboedric și are aceeași structură cristalină ca ilmenitul sau corindonul. Culoarea sa poate să varieze, de la negru la gri-argintiu, de la maroniu la roșiatic sau chiar roșu. Este unul dintre cele mai importante minereuri de fier, fiind întâlnit de obicei în formațiunile feroase în benzi. Hematitul lustruit a fost considerat ca piatră prețioasă și utilizat pentru realizarea de ornamente, mai ales în Epoca Victoriană. De asemenea, se utilizează pentru fabricarea de pigmenți, în industria vopselelor.

Zăcăminte importante de hematit au fost descoperite pe insula Elba, fiind extrase până în vremea etruscilor.

Identificarea pe planeta Marte a unor zone bogate în hematit gri, minereu de bază al fierului, a dus la întărirea ipotezei că în trecut pe planetă exista apă în stare liberă.

Vezi și

• Greigit
• Biomagnetism

Bibliografie

• Pârvu, G., Minerale și roci, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983