Sistemul internațional de unități

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Coperta broşurii Sistemul internaţional de unităţi.

Sistemul internațional de unități (pe scurt Sistemul Internațional) este un sistem de unități de măsură și este forma modernă a sistemului metric (MKS). Abrevierea în toate limbile este SI (potrivit prescurtării franceze: Système international d'unités), indiferent de cum se numește sistemul într-o anumită limbă[1].

Sistemul internațional conține șapte unități fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela. Aceste unități sunt neredundante din punct de vedere al domeniilor mărimilor fizice măsurate. Din cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unități derivate, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unitățile SI derivate sunt coerente, adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unitățile SI pot fi folosite și împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coerența.

Sistemul internațional este sistemul de unități de măsură legal în România[2]. În cazuri justificate este admisă folosirea în paralel și a altor unități de măsură[3][4], adoptate prin lege[5] .

Istoric[modificare | modificare sursă]

Coperta lucrării An Essay Towards A Real Character and a Philosophical Language
  • În 1668 savantul englez John Wilkins, membru al Societății Regale în lucrarea sa An Essay Towards A Real Character and a Philosophical Language definește o lungime, un volum și o masă „universală”. Lungimea era definită drept 38 de țoli de Prusia (cca. 993,7 mm), corespunzând lungimii unui pendul cu semiperioada micilor oscilații de o secundă. Volumul era definit prin latura unui cub de lungime dată, iar masa era cea a apei de ploaie care umplea acest volum[6].
  • În 1675 savantul italian Tito Livio Burattini redenumește măsura universală a lui John Wilkins metru, iar ca definiție renunță la țolul de Prusia, păstrând definiția pe baza pendulului. Lungimea astfel definită este de 993,9 mm[7]. Această valoare depinde însă de accelerația gravitațională, care prezintă mici diferențe într-un loc sau altul.
  • În 1790 Adunarea Constituantă Franceză, la propunerea lui Talleyrand se pronunță pentru crearea unui sistem de unități de măsură stabil, uniform și simplu, iar ca unitate de bază este ales metrul lui Burattini.
  • În 1793, la obiecția că lungimea pendulului cu semiperioada de o secundă nu este aceeași peste tot, metrul este definit provizoriu ca fiind exact a 10.000.000-a parte dintr-un sfert de meridian terestru. Cu această unitate se definesc unitățile de volum și masă, punându-se bazele sistemului metric zecimal. În același an Adunarea Națională a Franței hotărăște crearea unor etaloane pentru metru și grave, denumirea originală pentru kilogram[8].
  • În 18 Germinal an III (7 aprilie 1795) Adunarea Națională a Franței adoptă definitiv această definiție prin decret[9]. Termenii „gravet” (corect „milligrave”) și „grave” sunt înlocuiți cu termenii gram, respectiv kilogram.
Prototipul nr. 27 al metrului, aflat la NIST (SUA).
Prototipul kilogramului (imagine virtuală generată pe calculator).
  • În 4 Messidor an VII (22 iunie 1799) etaloanele din platină ale metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric[10].
  • În 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon), sistemul metric este adoptat în Franța.
  • În 1812 sistemul metric este retras, fiind abolit complet în timpul Restaurației. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în Franța va fi reintrodus abia după Revoluția din 3 octombrie 1830[11].
  • În 1832 Gauss aplică sistemul metric în fizică. El determină câmpul magnetic terestru utilizând ca unități de măsură milimetrul, gramul și secunda, sistem de unități cunoscut ca Sistemul lui Gauss[10].
  • În jurul anilor 1860 Maxwell și Thomson se ocupă în cadrul Asociației Britanice pentru Progresul Științei (BA), fondată în 1831 de punerea la punct a unui sistem de unități de bază și derivate. Efortul lor va duce la apariția în 1874 a Sistemului CGS, ale cărui unități de măsură sunt centimetrul, gramul și secunda[10].
  • În 20 mai 1875, cu ocazia ultimei Conferințe Diplomatice a Metrului, semnată la Paris de 17 state, ia naștere Convenția Metrului, care înființează Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți (Bureau International des Poids et Mesures - BIPM), Comitetul Internațional de Măsuri și Greutăți (CIPM) și Conferința Generală de Măsuri și Greutăți (CGPM)[12].
  • În anii 1880 BA și Congresul Internațional de Electricitate, precursor al Comisiei Electrotehnice Internaționale (IEC)[13], convin asupra unui sistem practic de unități, care conține și unitățile ohm, volt și amper[10].
  • În 1883 România aderă la Convenția Metrului[14].
  • În 1889 prima CGPM adoptă prototipuri noi pentru metru și kilogram[15]. Numele sistemului de unități este Sistemul MKS după unitățile sale de bază: metru, kilogram și secundă.
  • În 1901 fizicianul Giorgi arată că este posibilă combinarea unităților electrice cu cele ale sistemului MKS adăugând o singură unitate electrică. Discuțiile propunerii de către Uniunea Internațională de Fizică Pură și Aplicată (IUPAP) și IEC conduc la adoptarea în 1946 de către CIPM a Sistemului MKSA, având la bază metrul, kilogramul, secunda și amperul[10].
  • În 1932 CEI respinge propunerea unor fizicieni de adoptare a sistemului gaussian in locul sistemului MKSA.[16]
  • În 1948 cea de a 9-a CGPM cere BIPM efectuarea unui studiu privind unitățile de măsură necesare în practică[17].
  • În 1954 CGPM adoptă definitiv unitățile de bază suplimentare amper, kelvin și candelă[18].
  • În 1960 CGPM adoptă numele actual de „Sistemul internațional de unități” și abrevierea „SI”[19].
  • În 1971 CGPM adoptă ultima unitate fundamentală de măsură, molul[20].

Utilizare în lume[modificare | modificare sursă]

Harta statelor lumii după anul adoptării sistemului metric:
verde = primele, roşu = recente, negru = neadoptat, gri = nu sunt date disponibile.

Actual, sistemul internațional este cel mai utilizat sistem de unități de măsură pe plan mondial. Sistemul este folosit in majoritatea țărilor lumii, la ora actuală doar Marea Britanie și încă trei țări n-au trecut încă oficial la SI: Statele Unite ale Americii, Liberia și Myanmar. Totuși, în SUA SI este larg folosit în mediile științifice[21].

Cu toate astea, majoritea unităților de măsură non-metrice sunt definite pe baza unităților SI. De exemplu, Institutul Național de Standarde și Tehnologii al SUA (NIST) publică tabele cu definiții ale unităților de măsură americane în funcție de cele metrice[22].

Unități SI fundamentale[modificare | modificare sursă]

SI are șapte unități fundamentale independente, din care se obțin prin analiză dimensională toate celelalte unități, adică unitățile SI derivate. Unitățile fundamentale sunt considerate independente în măsura în care permit măsurarea mărimilor fizice independente.

Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări pentru a înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi că kilogramul și-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unități. Asta deoarece unitățile fundamentale trebuie să poată permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără definiții redundante, însă alegerea propriu-zisă a acestor unități (actual unitățile de lungime, masă, timp, curent electric, temperatură, intensitate luminoasă și cantitate de substanță) este arbitrară.

Mărime Simbol Denumire Simbol unitate Definiție, Observații
lungime l metru m Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă.[23][24]
masă m kilogram kg Kilogramul este masa prototipului internațional al kilogramului confecționat dintr-un aliaj de platină și iridiu (90 %  - 10 %) și care se păstrează la Biroul Internațional de Măsuri si Greutăți (BIPM) de la Sèvres - Franța[25][24].
timp t secundă s Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale radiației care corespunde tranziției între două nivele de energie hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 133 la temperatura de 0 K.[26][24]
curent electric I amper A Amperul este intensitatea unui curent electric constant care, menținut în două conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea infinită și cu secțiunea circulară neglijabilă, așezate în vid, la o distanță de 1 metru unul de altul, ar produce între aceste conductoare o forță de 2×10−7 dintr-un newton pe o lungime de 1 metru.[27][28]
temperatură termodinamică T kelvin K Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică, este fracțiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei[29][28].
cantitate de substanță n mol mol Molul este cantitatea de substanță a unui sistem care conține atâtea entități elementare câți atomi există în 0,012 kilograme de carbon C-12 (12C). De câte ori se întrebuințează molul, entitățile elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi, molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specificate de asemenea particule[30][31].
Acest număr de unități elementare se numește numărul lui Avogadro.
intensitate luminoasă Iv candelă cd Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcție dată, a unei surse care emite o radiație monocromatică cu frecvența de 540×1012 hertzi și a cărei intensitate energetică, în această direcție este de 1/683 dintr-un watt pe steradian[32][31].
Formularea „curent electric” din sursa originală[28][33] trebuie înțeleasă ca „o mărime fizică cu ajutorul căreia se pot măsura fenomenele din domeniul curentului electric”. În continuare în surse se precizează că mărimea aleasă, și a cărei unitate este amperul (A), este intensitatea curentului electric.
Observație

Unele unități fundamentale sunt definite pe baza altor unități fundamentale (de exemplu definiția secundei utilizează unitatea kelvin). Prin urmare, unitățile fundamentale nu sunt independente stricto sensu, însă ele, așa cum sunt, permit măsurarea mărimilor fizice.

Unități SI derivate[modificare | modificare sursă]

Unități SI derivate din cele fundamentale[modificare | modificare sursă]

Unitățile derivate sunt date de expresii algebrice formate prin înmulțirea și împărțirea unităților fundamentale. Numărul acestor unități folosite în știință este nelimitat, așa că în tabelul următor se prezintă câteva exemple de astfel de unități.

Exemple de unități SI derivate exprimate în funcție de unități fundamentale[34][35]
Mărime Simbol Denumire Simbol dimensional
arie A metru pătrat m2
volum V metru cub m3
viteză v metru pe secundă m s−1
accelerație a metru pe secundă la pătrat m s−2
număr de undă σ , \bar \nu metru la puterea minus unu m−1
masă volumică (densitate) ρ kilogram pe metru cub kg m−3
masă superficială ρA kilogram pe metru pătrat kg m−2
volum masic v metru cub pe kilogram m3 kg−1
densitate de curent | densitatea curentului electric j amper pe metru pătrat A m−2
câmp magnetic H amper pe metru A m−1
concentrație a cantității de substanță(a) c mol pe metru cub mol m−3
concentrație masică ρ kilogram pe metru cub kg m−3
luminanță Lv candelă pe metru pătrat cd m−2
indice de refracție(b) n unu 1
permeabilitate relativă (b) μr unu 1
Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.
(a) În domeniul biochimiei această mărime este numită concentrație de substanță.
(b) Aceste mărimi sunt adimensionale, cu dimensiunea 1. Simbolul „1” pentru unitate (numărul „unu”) nu se scrie la mărimile adimensionale.

Unități SI derivate cu denumiri speciale[modificare | modificare sursă]

Unele unități derivate au căpătat o denumire specială și un anumit simbol.

Unități SI derivate cu denumiri speciale[36][37]
Mărime Denumire(a) Simbol Expresia în alte unități SI Expresia în unități SI fundamentale
unghi plan radian(b) rad 1(b) m m−1
unghi solid steradian(b) sr(c) 1(b) m2 m−2
frecvență hertz(d) Hz   s−1
Forță newton N   m kg s−2
presiune tensiune mecanică pascal Pa N m−2 kg m−1 s−2
energie, lucru mecanic, cantitate de căldură joule J N m kg m2 s−2
putere, flux energetic watt W J s−1 kg m2 s−3
sarcină electrică, cantitate de electricitate coulomb C   A s
diferență de potențial electric (tensiune) tensiune electromotoare volt V J C−1 kg m2 A−1 s−3
capacitate electrică farad F C V−1 A2 s4 kg−1 m−2
rezistență electrică ohm Ω V A−1 kg m2 A−2 s−3
conductanță electrică siemens S A V−1 A2 s3 kg−1 m−2
flux de inducție magnetică weber Wb V s kg m2 A−1 s−2
inducție magnetică tesla T V s m−2 kg A−1 s−2
inductanță henry H V s A−1 kg m2 s−2 A−2
temperatură Celsius grad Celsius(e) °C   K
flux luminos lumen lm   cd sr
iluminare lux lx m−2 lm
activitate (a unui radionuclid) (f) becquerel(d) Bq   s−1
doză absorbită, energie masică comunicată masică, kerma gray Gy J kg−1 m2 s−2
echivalent al dozei absorbite (ambiantă, direcțională, individuală) sievert(g) Sv J kg−1 m2 s−2
activitate catalitică katal kat   mol s−1
Formulare neprezentă în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.
Unități SI derivate cu denumiri speciale admise pentru protecția sănătății umane.
(a) Prefixele pot fi folosite pentru oricare nume sau simbol, dar uneori unitatea rezultantă nu e coerentă.
(b) Radianul și steradianul sunt numele speciale pentru numărul „unu”, care pot fi utilizate pentru a specifica mărimea respectivă. În practică simbolurile rad și sr se folosesc pe măsura necesităților, iar simbolul „unu” nu este scris în cazul mărimilor adimensionale.
(c) În fotometrie, se menține simbolul steradianului, sr, în expresia unităților.
(d) Unitatea hertz se folosește doar pentru fenomenele periodice, iar unitatea becquerel doar pentru procesele aleatoare legate de activitatea unui radionuclid.
(e) Gradul Celsius este numele special al kelvinului folosit pentru exprimarea gradelor Celsius. Celsius și kelvin sunt egale ca mărime, astfel că valoarea numerică a unei diferențe de temperatură sau a unui interval de temperaturi este aceeași la exprimarea în grade Celsius sau în kelvini.
(f) Activitatea unui radionuclid este uneori numită incorect radioactivitate.
(g) V. Recomandarea 2 (CI-2002) a CIPM (p. 79) privind utilizarea sievert (PV, 2002, 70, 102).

Unități SI coerente[modificare | modificare sursă]

Unitățile derivate se definesc prin produsul puterilor unităților fundamentale. Dacă acest produs nu conține alt factor numeric decât 1, ele se numesc unități derivate coerente. De exemplu, unitatea de viteză metru pe secundă este coerentă, în timp ce unitățile kilometru pe secundă, centimetru pe secundă sau milimetru pe secundă, deși fac parte din SI, nu sunt unități coerente.

Exemple de unități SI coerente[38][39]
Mărime Denumire Simbol Expresia în unități SI fundamentale
viscozitate dinamică pascal-secundă Pa s m−1 kg s−1
momentul unei forțe newton-metru N m m2 kg s−2
tensiune superficială newton pe metru N m−1 kg s−2
viteză unghiulară radian pe secundă rad s−1 m m−1 s−1 = s−1
accelerație unghiulară radian pe secundă la pătrat rad s−2 m2 kg s−2
Flux termic superficial
iluminare energetică
watt pe metru pătrat W m−2 kg s−3
capacitate termică, entropie joule pe kelvin J K−1 kg m2 s−2 K−1
capacitate termică masică, entropie masică joule pe kilogram-kelvin J kg−1 K−1 m2 s−2 K−1 = m² s−2 K−1
energie masică joule pe kilogram J kg−1 m2 s−2
energie volumică joule pe metru cub J m−3 m−1 kg s−2
câmp electric volt pe metru V m−1 m kg s−3 A−1
sarcină (electrică) volumică coulomb pe metru cub C m−3 m−3 s A
sarcină (electrică) superficială coulomb pe metru pătrat C m−2 m−2 s A
inducție electrică
deplasare electrică
coulomb pe metru pătrat C m−2 m−2 s A
permitivitate farad pe metru F m−1 m−3 kg−1 s4 A2
permeabilitate henry pe metru H m−1 m kg s−2 A−2
energie molară joule pe mol J mol−1 m2 kg s−2 mol−1
entropie molară
capacitate termică molară
joule pe mol-kelvin J mol−1 K−1 m2 kg s−2 K−1 mol−1
expunere (radiații X și γ) coulomb pe kilogram C kg−1 kg−1 s A
debitul dozei absorbite gray pe secundă Gy s−1 m2 s−3
intensitate energetică watt pe steradian W sr−1 m4 m−2 kg s−3 = m2 kg s-3
luminanță energetică watt pe metru pătrat-steradian W m−2 sr−1 m2 m−2 kg s−3 = kg s−3
concentrație activitate catalitică katal pe metru cub kat m−3 m−3 s−1 mol
Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.

Reguli de folosire a unităților[modificare | modificare sursă]

La scrierea simbolurilor unităților se recomandă:[40]

  • Numele unităților se scriu cu litere latine, drepte.
  • Simbolurile se scriu cu minuscule, cu excepția cazului când provin dintr-un nume propriu, când prima literă e majusculă.
  • Simbolurile nu sunt abrevieri, deci nu se pune punct după ele.
  • Înmulțirea și împărțirea se face conform regulilor clasice ale algebrei. Împărțirea este simbolizată de bara oblică ( / ) sau de exponenții negativi. Pe un rând se recomandă să fie o singură bară oblică, la nevoie simbolurile se grupează cu paranteze.
  • Nu se admit prescurtări gen „cc” pentru centimetru cub, „mps” pentru metri pe secundă etc.
  • Valoarea numerică precede întotdeauna simbolul, care la rândul său este precedat de un spațiu. Singura excepție este pentru unitățile unghiurilor: °, ' și ", care se scriu imediat după valoarea numerică. Simbolul temperaturii  °C este precedat de un spațiu.

Prefixe SI[modificare | modificare sursă]

Lista prefixelor SI[modificare | modificare sursă]

Prefixele care formează multiplii și submultiplii unităților de măsură din SI au fost adoptate:[41][42]

  • pentru 10−12 - 1012 în 1960;
  • pentru 10−15 și 10−18 în 1964;
  • pentru 1015 și 1018 în 1975;
  • pentru 1021, 1024, 10−21 și 10−24 în 1991.

Lista prefixelor este următoarea:

Unitate de măsură (Prefixe SI)
Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Simbol Y Z E P T G M k h da
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Simbol d c m µ n p f a z y
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24

Prefixele binare, folosite în domeniul computerelor, nu fac parte din SI.

Reguli de folosire a prefixelor SI[modificare | modificare sursă]

La scrierea prefixelor se recomandă:[41][42]

  • Simbolurile prefixelor se tipăresc cu litere latine, drepte, fără spațiu între simbolul prefixului și simbolul unității.
  • Ansamblul format din simbolul unui prefix și simbolul unei unități formează un nou simbol, care poate fi ridicat la o putere și poate fi combinat cu alte simboluri. Exemple:
2,3 cm3 = 2,3 (10-2 m)3 = 2,3×10-6 m3
1 cm-1 = 1 (cm)-1 = 1 (10-2 m)-1 = 102 m-1 = 100 m-1
1 V/cm = (1 V)/( 10-2 m) = 102 V/m = 100 V/m
5000 μs-1 = 5000 (10-6 s)-1 = 5000×106 s-1 = 5×109 s-1
  • Nu se admit prefixe compuse. Exemplu: 1 nm, nu 1 mμm.
  • Un prefix nu poate fi folosit singur. Exemplu: 106 /m3, nu M/m3.

Kilogramul[modificare | modificare sursă]

Unitatea de masă este singura dintre unitățile SI fundamentale a cărei denumire conține, din motive istorice, un prefix. Denumirile multiplilor și submultiplilor zecimali ai unității de masă se formează adăugând prefixe la cuvântul gram[41][43].
Exemplu: 10−6 kg = 1 miligram (1 mg), nu 1 microkilogram (1 μkg).

Unități care nu fac parte din SI[modificare | modificare sursă]

Deși utilizarea SI este recomandată în știință, tehnologie și comerț, este recunoscut faptul că mai sunt încă utilizate o serie de unități adânc înrădăcinate în decursul timpului. Dintre acestea fac parte:

  • unități de timp: minutul, ora, ziua, anul;
  • unități ale geometriei: gradul, minutul și secunda;
  • unități de masă: tona;
  • unități de volum: litru;
  • unități tehnice: bar, mmHg, decibelul;
  • unități de navigație (inclusiv aeriană): piciorul, mila marină, nodul;
  • unele unități ale sistemului CGS;
  • unități ale fizicii experimentale: unitatea astronomică, viteza luminii, electronvoltul etc.

Menținerea acestor unități este justificată de obișnuință, comoditate și aparatură (exemplu: ceasuri).

Alte unități și prefixe care nici ele nu fac parte din SI, dar au apărut recent:

Standardizarea sistemului internațional în România[modificare | modificare sursă]

În România, obligativitatea utilizării sistemului internațional a fost stabilită prin standarde, actualizate periodic. Ultima actualizare datează din anii 1994-1996, când standardele STAS 737/1-16/82-91 au fost înlocuite cu standardele SR ISO 31-x:1995, traducere a standardului ISO 31. Aceste standarde se referă la:

  • SR ISO 31-0:1994 Măsuri și unități. Partea 0. Principii generale.
  • SR ISO 31-1:1995 Măsuri și unități. Partea 1. Spațiu și timp.
  • SR ISO 31-2:1995 Măsuri și unități. Partea 2. Fenomene periodice și conexe.
  • SR ISO 31-3:1995 Măsuri și unități. Partea 3. Mecanică.
  • SR ISO 31-4:1995 Măsuri și unități. Partea 4. Căldură.
  • SR ISO 31-5:1995 Măsuri și unități. Partea 5. Electricitate și magnetism.
  • SR ISO 31-6:1995 Măsuri și unități. Partea 6. Lumină și radiații.
  • SR ISO 31-7:1995 Măsuri și unități. Partea 7. Acustică.
  • SR ISO 31-8:1995 Măsuri și unități. Partea 8. Chimie fizică și fizică moleculară.
  • SR ISO 31-8:1995/C1:1996 Măsuri și unități. Partea 8. Chimie fizică și fizică moleculară.
  • SR ISO 31-9:1995 Măsuri și unități. Partea 9. Fizică atomică și moleculară.
  • SR ISO 31-10:1995 Măsuri și unități. Partea 10. Reacții nucleare și radiații ionizante.
  • SR ISO 31-11:1995 Măsuri și unități. Partea 11. Semne și simboluri matematice cu utilizare în științele fizicii și în tehnică.
  • SR ISO 31-12:1995 Măsuri și unități. Partea 12. Numere caracteristice.
  • SR ISO 31-13:1995 Măsuri și unități. Partea 13. Fizica stării solide.

Precum și:

  • SR ISO 1000:1995 Unități și recomandări pentru utilizarea submultiplilor zecimali precum și a altor unități.

În afară de acestea, mai sunt în vigoare vechile standarde:

  • STAS 10085/1-75 Conversia valorilor numerice dintr-un sistem de unități în altul. Metode generale de conversiune.
  • STAS 10085/2-75 Unități de măsură care nu fac parte din sistemul internațional (SI). Factori de conversiune.
  • STAS 10085/3-75 Conversiunea valorilor numerice dintr-un sistem de unități în altul. Tabele de conversiune.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conférence Générale des Poids et Mesures, Résolution 12, 1960
  2. ^ Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964, vol. 4, p. 418
  3. ^ Ordonanța nr.20 din 21 august 1992 privind activitatea de metrologie
  4. ^ Ordonanță nr.104 din 30 august 1999 pentru modificarea și completarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.20/1992 privind activitatea de metrologie
  5. ^ Stenograma ședinței Camerei Deputaților din 8 septembrie 1998
  6. ^ John Wilkins An Essay Towards a Real Character and a Philosophical Language, Part II, Chap. VII, 'Of Measure', 1668
  7. ^ Tito Livio Burattini, Misura Universale, 1675
  8. ^ Unités de mesure - Le Système métrique - Origines, Quid
  9. ^ Istoric pe situl BIPM
  10. ^ a b c d e BIPM, op. cit. p.19
  11. ^ L'introduction du système métrique dans les Pays-Bas méridionaux, în Janus, J. Mertens. Revue internationale de l'histoire des sciences et de la médecine, t.60, pp. 1-12, 1973
  12. ^ Convention du Mètre, 1875
  13. ^ Vocabular internațional de termeni utilizați în metrologie
  14. ^ SI, op. cit. p. 14
  15. ^ 1-re Conférence Générale des Poids et Mesures, Résolution 1, 1889
  16. ^ Budeanu op. cit.
  17. ^ Marcel Heldoorn The SIunits package (Broșura BIPM)
  18. ^ 10 Conférence Générale des Poids et Mesures, Résolution 6, 1954
  19. ^ 11 Conférence Générale des Poids et Mesures, Résolution 12, 1960
  20. ^ 14 Conférence Générale des Poids et Mesures, Résolution 3, 1971
  21. ^ The World Factbook, Central Intelligence Agency, Appendix G, 2007
  22. ^ Guide for the Use of the International System of Units (SI) / NIST Special Publication 811, National Institute of Standards and Technology / Barry N. Taylor, 1995
  23. ^ 17 Conférence Générale des Poids et Mesures (1983), Résolution 1
  24. ^ a b c SI, op. cit., p.19
  25. ^ 1re Conférence Générale des Poids et Mesures (1889)
  26. ^ 13 Conférence Générale des Poids et Mesures (1967-1968), Résolution 1
  27. ^ Comité International des Poids et Mesures, 1946
  28. ^ a b c SI, op. cit., p.20
  29. ^ 13 Conférence Générale des Poids et Mesures (1967), Résolution 4
  30. ^ 14 Conférence Générale des Poids et Mesures (1971), Résolution 3
  31. ^ a b SI, op. cit., p.21
  32. ^ 16 Conférence Générale des Poids et Mesures (1979), Résolution 3
  33. ^ BIPM, op. cit. pp. 23, respectiv 113
  34. ^ BIPM, op. cit. p. 27
  35. ^ SI, op. cit. p. 22
  36. ^ BIPM, op. cit. p. 28
  37. ^ SI, op. cit. p. 23
  38. ^ BIPM, op. cit. p. 29
  39. ^ SI, op. cit. p. 24
  40. ^ BIPM, op. cit. pp. 41 - 46, respectiv pp. 130 - 135
  41. ^ a b c BIPM, op. cit. p. 32
  42. ^ a b SI, op. cit. p. 27
  43. ^ SI, op.cit. p. 28

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]