Placebo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Placebo este o substanţă fara efect farmacologic obiectiv. Cuvântul placebo reprezintă forma – la viitor – a verbului latin placeo/placere şi poate fi tradus stricto sensu prin: voi plăcea, sau, mai liber, voi fi plăcut (agreabil).
Cuvântul Placebo are sensul de agreabil, plăcut – în sens de promisiune – şi deci poate defini aşteptarea unui bolnav – când i se dă un medicament – la acţiunea utilă, plăcută a acesteia (Bradu Iamandescu I. şi Necula I., 2002).
Încercând o delimitare semantică a noţiunilor din domeniul factorilor pshihologici care însoţesc actul terapeutic, G. Ionescu (1985) propune următoarea definiţie operaţională: "Efectul placebo cuprinde ansamblul manifestărilor clinice care apar la un bolnav sau persoana sănătoasă căreia i s-a administrat, în scop terapeutic sau experimental, o substanţă neutră din punct de vedere farmacodinamic".
De exemplu lactoza per os sau ser fiziologic parenteral . Se foloseşte datorită faptului că anumiţi factori individuali (stare psihică, emoţie sau autosugestie) pot constitui factori care influenţează efectele farmacodinamice, proba cu placebo fiind obligatorie în mod special pentru medicamentele psihotrope (tranchilizante, antidepresive).
Efectul placebo este efectul atribuit unei substanţe placebo.
Placebo reactiv este persoana care raportează un efect placebo.
Caracterele generale ale efectului placebo:
- substanţa administrată este inertă farmacodinamic;
- efectul este simptomatic;
- durata efectului este, de regulă, scurtă;
- instalarea efectului este mai rapidă decât a unei substanţe farmacodinamice active;
- acţiune nespecifică.
Efectul placebo poate fi de două feluri:
- activ - când apar simptome adverse ce apar şi in cazul medicaţiei
- inactiv - când nu apar aceste simptome adverse
 |
Acest articol legat de medicină este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. Vezi Proiectul Medicină. |
