Crom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

tabelul periodic
Proprietăţi generale
Nume, Simbol, Număr atomic	Chrom, Cr, 24
Serie chimică	metale
Grupă, Perioadă, Bloc	6, 4, d
Densitate, Duritate	7.19 g/cm3 (293o K)
Proprietăţi atomice
Masă atomică	51.9961
Rază atomică	140 (166) pm
Rază covalentă	127 pm
Rază van der Waals	?
Configuraţie electronică	[Ar] 3d54s1
e- pe nivel de energie	2, 8, 13, 1
Număr de oxidare (Oxid)	6, 3, 2
Structură cristalină	cubică
Proprietăţi fizice
Stare de agregare	solid
Prop. magnetice	magnetic
Punct de topire	2130 K (1857 °C)
Punct de fierbere	2945 K (2672 °C
Volum molar	7,23 · 10−6 m3/mol
Energie de vaporizare	344,3 kJ/mol
Energie de combinare	16,9 kJ/mol
Presiunea vaporilor	990 Pa la 2130 K
Viteza sunetului	5940 m/s la 293,15 K
Diverse
Electronegativitate	1,66 (Pauling-Skala)
Capacitate calorică	450 J/(kg · K)
Conductivitate electrică	7,74 · 106 S/m
Conductibilitate termică	93,7 W/(m · K)
Potenţial de ionizare	652,9 kJ/mol 1590,9 kJ/mol 2987 kJ/mol 4743 kJ/mol 6702 kJ/mol
Pulberea: Inflamabil - Dăunător sănătăţii
Cei mai stabili izotopi
izo SN Semi-viaţă MD ED MeV PD 52 Cr 83,789 % stabil 53 Cr 9,501 % stabil 54 Cr 2,365 % stabil Unităţi în SI şi TPS.

Cromul este un element chimic din grupa a VI-a a tabelului periodic. Numele său derivă de la cuvântul grecesc chroma (culoare). Cromul în combinaţie cu alte elemente are un colorit variat, fiind folosit şi ca pigment în vopsele sau lacuri.

Cuprins 1 Caracteristici 2 Structura atomică 3 Istoric 4 Răspândire 5 Compuşii cromului 6 Proprietăţi 7 Utilizare 8 Vezi şi 9 Bibliografie 10 Legături externe

[modifică] Caracteristici

Izotopi	Perioada de înjumătăţire
Cr-49	42,3 minute
Cr-50	Stabil
Cr-51	27,7 zile
Cr-52	Stabil
Cr-53	Stabil
Cr-54	Stabil

• Simbol chimic: Cr
• Număr atomic: 24
• Masă atomică: 51.9961 uam
• Densitate la 293 K: 7.19 g/cm3
• Punct de topire: 1857.0 °C (2130.15 °K, 3374.6 °F)
• Punct de fierbere: 2672.0 °C (2945.15 °K, 4841.6 °F)
• Stare: solidă
• Culoare: gri
• Clasificarea: metal de tranziţie
• Structura cristalină: cubică
• Numărul de protoni/electroni: 24
• Numărul de neutroni: 28.

[modifică] Structura atomică

• Numărul de straturi: 4

• Primul strat: 2
• Al doilea strat: 8
• Al treilea strat: 13
• Al patrulea strat: 1

[modifică] Istoric

Cromul a fost descoperit în anul 1797 de chimistul francez Nicolas Louis Vauquelin.

[modifică] Răspândire

Cromul este un metal destul de răspândit în scoarţa pământului dar numai sub formă de combinaţii chimice, cromit ( FeCr₂)O₄) cu un conţinut în crom de 0,033%. În metalurgia cromului se disting două etape mai importante şi anume: fabricarea oxidului de crom şi obţinerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puţin reactive, în stare compactă prezintă o rezistenţă deosebită faţă de oxigen şi agenţii atmosferici chiar şi la temperaturi ridicate. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul, metalul se obţine printr-o reacţie de reducere (redox) din cromit cu ajutorul aluminiului sau siliciului:

4 FeCr₂O₄ + 8 Na₂CO₃ + 7 O₂ → 8 Na₂CrO₄ + 2 Fe₂O₃ + 8 CO₂

Na₂Cr₂O₇ x 2 H₂O + 2 C → Cr₂O₃ + Na₂CO₃ + 2 H₂O + CO

Cr₂O₃ + 2 Al → Al₂O₃ + 2 Cr

Din cantitatea exploatată pe glob de cca. 15 milioane tone de cromit (anul 2000), 50% din producţie se obţine în Africa de Sud, urmat de Kazahstan cu 15,2 %, India cu 12,1 % , Simbabwe (3,7 %) şi Finlanda (3 %).

[modifică] Compuşii cromului

Oxidul de crom ... Acidul bicromatic (H2Cr2O7) Bicromatul de amoniu - (NH4)2CR2O7 care se descompune prin ardere formand "vulcanul chimic"

[modifică] Proprietăţi

Cromul este un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind uşor de prelucrat. După gradul de oxidare se poate distinge Cr⁺², Cr⁺³ şi Cr⁺⁶, cel mai stabil fiind Cr⁺³.

Cromaţii (CrO₄²⁻) respectiv bicromatul Cr₂O₇^2- sunt folosiţi ca oxidanţi energici, fiind toxici şi cancerigeni. In soluţie apoasă acidă se colorează în galben şi acceptă ionii de H⁺, dacă se schimbă pH-ul soluţiei în alcalin soluţia devine portocalie.

2CrO₄^2- + 2H⁺ ↔ Cr₂O₇²⁻ + H₂O

[modifică] Utilizare

Încă din veacul trecut s-a observat că adausurile de crom în oţel contribuie la creşterea caracteristicilor mecanice precum şi a rezistenţei la coroziune ale acestuia. Dar, influenţa favorabilă pe care o exercita cromul asupra oţelului nu a fost exploatată decât foarte puţin până în anii care au precedat primul razboi mondial, în prezent se poate spune că cromul constituie principalul element de aliere al oţelurilor. Oţelurile cu conţinuturi mai scăzute de crom (0,3—4%) posedă o duritate ridicată şi o bună rezistenţă de rupere la tracţiune.

• Sunt mai multe procedee de a acoperi aliajele fierului, respectiv oţelul, cu un strat de crom prin galvanizare. Cromul şi derivaţii sunt utilizaţi în:

1. cromarea dură, stratul de crom având o grosime de 1000 μm (utilizat în fabricarea motoarelor)
2. cromarea decorativă stratul de crom având o grosime de < 1 μm (cu rol anticoroziv)
3. folosirea în amestec ca aliaj ca anticorosiv la piese metalice care sunt supuse la temperaturi ridicate.
4. utilizarea în calitate de catalizator, pentru accelerarea unor reacţii chimice
5. folosirea cromitului la producerea şi arderea cărămizilor
6. utilizare în colorarea verzuie a sticlei
7. folosirea cromaţilor ca pigment în fabricarea coloranţilor, sau la producerea benzilor magnetice de înregistrare acustică
8. utilizarea în laboratoare a bicromatului de potasiu ca detergent

[modifică] Vezi şi

• Tabelul periodic al elementelor
• Lista elementelor chimice după nume

[modifică] Bibliografie

• Edith Beral & Mihai Zapan - Chimie anorganică, Editura tehnică, Bucureşti, 1977.

[modifică] Legături externe