Kripton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kripton
Kr-TableImage.png
Tabelul periodic
Date
Nume, Simbol, Număr atomic: Krypton, Kr, 36
Serie chimică: gaz nobil
Grupa, Perioada, Bloc: 18, 4, p
Aspect: incolor
Masa atomică: 83,798 u
Masa molară: 22,35 · 10-3 m3/mol
Rază atomică: (88) pm
Configurație electronică: [Ar] 3d10 4s24p6
2, 8, 18, 8
Electronegativitate: 3,00 (Pauling-Skala)
Structură cristalină: cubică
Stare de agregare: gaz
Punct de topire: 115,79 K (-157,36 °C)
Punct de fierbere: 119,93 K (-153,22 °C)
Capacitate calorică: 248 J/(kg · K)
Viteza sunetului: 212 m/s
Potențial de ionizare: 1350,8 kJ/mol
2350,4 kJ/mol
3565 kJ/mol
:
:
{{{punct-21}}}: {{{descrie21}}}
{{{punct-22}}}: {{{descrie22}}}
{{{punct-23}}}: {{{descrie23}}}
{{{punct-24}}}: {{{descrie24}}}
{{{punct-25}}}: {{{descrie25}}}

Kriptonul (simbol - Kr) este un element chimic monoatomic din grupa gazelor nobile, perioada a 4-a, care ocupă poziția 36 în tabelul periodic al elementelor. Este un element nereactiv, ca și celelalte gaze nobile, formând un singur compus cunoscut, Fluorura de kripton (KrF2). Este un gaz rar, existând în atmosferă, o parte la 670 000. Se obține din distilarea fracționată a aerului lichid, și în stare pură este inodor și incolor. Este ultilizat la tuburile fluorescente și la lumina stroboscopică, în aeroporturi, precum și la lămpile aparatelor foto sau la lasere.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Sir William Ramsay, omul care a descoperit Kriptonul

Kriptonul a fost descoperit în anul 1898 în Marea Britanie de Sir William Ramsay, un chimist scoțian și Morris Travers, un chimist englez, în reziduul rămas după evaporarea aproape a tuturor componentelor aerului lichid. Neonul a fost descoperit printr-o procedură similară de aceeași oameni doar peste câteva săptămâini.[1] William Ramsay a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1904 pentru descoperirea unei serii de gaze nobile, inclusiv kriptonul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ William Ramsay, Morris W. Travers (1898). „On a New Constituent of Atmospheric Air”. Proceedings of the Royal Society of London 63 (1): 405–408. doi:10.1098/rspl.1898.0051. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]