Oxid de mercur (II)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Oxid de mercur (II) | |||||
|
|||||
| Identificare | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | 21908-53-2 | ||||
| Informații generale | |||||
| Nume | Oxid de mercur (II) | ||||
| Alte denumiri | oxid mercuric, montroydit, miniu de plumb | ||||
| Formula chimică | HgO | ||||
| Aspect | solid de culoare roșie-portocalie | ||||
| Masă moleculară | 216,59 g/mol | ||||
| Proprietăți | |||||
| Densitate | 11.14 g/cm3 | ||||
| Starea de agregare | solid | ||||
| Punct de topire | 500°C | ||||
| Punct de fierbere | |||||
| Solubilitate | insolubil | ||||
| Hazard | |||||
| Clasificare EU | Foarte toxic; dăunător mediului | ||||
| Simbol hazard |   |
||||
| NFPA 704 | |||||
|
|
|||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
modifică  |
|||||
Oxidul de mercur (III), cunoscut și sub denumirea de oxid mercuric, este un compus binar al mercurului cu oxigenul și are formula chimică HgO. Acesta este solid în condiții normale de temperatură și presiune, având o culoare roșie spre portocalie.
Istorie [modificare]
În 1774, Joseph Priestley a descoperit se eliberează oxigen în timpul descompunerii oxidului mercuric.
Sinteză [modificare]
Forma roșiatică a compusului poate fi fabricată prin încălzire mercurului în oxigen la aproximativ 350 °Celsiu, sau prin piroliza azotatului de mercur (II) (Hg(NO3)2) [1] Forma galbenă poate fi obținută prin precipitarea ionilor de Hg2+ cu alcali. [1] Diferența de culoare este datorată mărimii particulelor, însă amândouă formele au aceeași structură. [1]
Referințe [modificare]
- ^ a b c Greenwood, N. N.; Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (2nd ed.). Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||
