Metal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Metal (dezambiguizare).

Metalele sunt elemente chimice cu proprietăți fizice specifice, precum: luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, și solid la temperatură obișnuită (cu excepția mercurului).

In tabelul periodic al elementelor 80 % sunt metale, unde însă trebuie aminntit că trecerea de la categoria metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat fiind o serie de elemente de tranziție între cele două categorii numite semimetale.

Proprietatea metalelor de a fi buni conducători de electricitate se datorează structurii atomice a lor, având electroni liberi care la apariția unei diferențe de potențial vor avea o mișcare dirijată.

Aliaje[modificare | modificare sursă]

Un aliaj este un amestec de 2 sau mai multe metale, dar poate include și nemetale.

Procesele naturale de formare a metalelor[modificare | modificare sursă]

Tip de zăcământ Proces Metale obținute
Zăcăminte primare în zone de activitate vulcanică și eruptivă de formare a rocilor Metalele se separă de alte roci și se adună odată cu răcirea magmei. Uraniu și platină
Zăcăminte primare în zone de activitate vulcanică și eruptivă de formare a rocilor Metalele dizolvate în apă și vapori foarte fierbinți percolează prin rocile înconjurătoare Aur, argint, mercur, cupru
Zăcăminte aluvionare se gasesc în râuri Pepitele eliberate din zăcămintele primare prin eroziune sunt spălate de râuri și depuse în locuri unde apa curge mai încet. Au provocat multe „goane după aur”, cum a fost cea din California, din 1848-1849 Aur, uraniu, cositor, platină.
Zăcăminte oceanice răsuflatori hidrotermale Minerale dizolvate din crustă se colectează pe fundul mării Cupru, fier, zinc
noduli Pe fundul mării se formează aglomerații de sedimente bogate în minerale Mangan, fier, cupru, nichel, cobalt

Metale prețioase[modificare | modificare sursă]

Aurul, argintul și platina se găsesc în stare pură iar frumusețea, raritatea și stabilitatea lor chimică le fac foarte valoroase.

Aurul nu își schimbă culoarea și nu se corodează. Este cel mai ductil metal; el se poate lamina în foițe de 0.1 microni. Din 1 g de aur se poate obține o sârmă de 2 km[1]. E un bun conductor electric. În prezent aurul se folosește ca etalon internațional de valoare, monetărie, pentru confecționarea bijuteriilor și a obiectelor religioase, la plombe dentare, ecrane pentru radiații electromagnetie și circuite electronice.

Argintul, cel mai răspândit metal prețios, are multe proprietăți similare cu ale aurului, dar este mai ușor și se oxidează mai repede.

Platina are un punct foarte înalt de topire și nu se oxidează.

Titlul unui metal prețios[modificare | modificare sursă]

Titlul unui metal prețios indică continutul de metal prețios fin al unui aliaj, exprimat in miimi. Titlul se mai poate exprima în carate. Pentru metale, 1 carat înseamnă a 1/24-a parte. Aurul pur are 24 de carate; aur de 18 carate înseamnă 18 părți aur și șase părți alte elemente, folosite de obicei pentru mărirea durității aliajului.

Marcarea[modificare | modificare sursă]

Marcarea aurului, argintului și platinei este cea mai veche formă de protecție a consumatorului. Marcarea metalelor prețioase și a aliajelor acestora este operațiunea de atestare a conținutului de metal prețios fin prin aplicarea marcii de titlu, a mărcii de garanție proprie a producatorului intern, a importatorului și/sau a vanzatorului cu amănuntul ori, dupa caz, a marcii de certificare.[2]

  • Marca de garanție proprie - semn individual înregistrat la Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorilor, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase sau din aliajele acestora de către producătorul intern, importatorul sau vânzătorul cu amanuntul.
  • Marca titlului - semnul convențional, diferit în funcție de titlul metalului prețios, care se aplică pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase și aliajele acestora.
  • Marca de certificare - semn convențional care se aplică pe bijuterii și pe obiectele din metale prețioase sau aliaje ale acestora de către Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, în cazul în care producătorul intern, importatorul și/sau vânzătorul nu sunt autorizați sau nu doresc să își aplice marca de garanție proprie, la cererea acestora.

Marca oficială garantează că piesa a fost testată și de altcineva decât de producător și se conformează standardelor de puritate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chimie C1, Manual pentru clasa a IX-a, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2002, autorii Luminita Ursea, Elena Goiceanu si Cristian Tache
  2. ^ OUG 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, modificată prin OUG 24/2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]