Potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Potasiu
ArgonPotasiuCalciu
Na
  Cubic-face-centered.svg

19
K
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
K
Rb
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Potasiu, K, 19
Serie chimică metale alcaline
Grupă, Perioadă, Bloc 1, 4, s
Densitate 856 kg/m³
Culoare alb argintiu
Număr CAS 7440-09-7
Număr EINECS 231-119-8
Proprietăți atomice
Masă atomică 39,0983 u
Rază atomică 220 (243) pm
Rază de covalență 196 pm
Rază van der Waals 275 pm
Configurație electronică [Ar] 4s1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 8, 1
Număr de oxidare +1
Oxid bază tare
Structură cristalină cubică cu fețe centrate
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 63,4 °C ; 336,53 K
Punct de fierbere 758,9 °C ; 1032 K
Energie de fuziune 2,334 kJ/mol
Energie de evaporare 79,87 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 45,94×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori 1,06×10-4 Pa
Viteza sunetului 2000 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 0,82
Căldură specifică 757 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 13,9×106 S/m
Conductivitate termică 102,4 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 418,8 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 3052 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 4420 kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare 5877 kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare 7975 kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare 9590 kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare 11.343 kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare 14.944 kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare 16.963,7 kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare 48.610 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
39K 93,26% stabil cu 20 neutroni
40K 0,01167% 1,277×109 ani 10,48% ε
89,52% β-
1,505
1,311
40Ar
40Ca
41K 6,73% stabil cu 22 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Potasiul este elementul chimic notat cu simbolul K (din latină kalium[1], din limba arabă: القَلْيَه‎ al-qalyahcenușă de plante[2]). Numărul său atomic este 19, iar masa atomică este de 39,0983. u.a.m.

Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă[2]. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer[3]. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat[3]; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C[4].

În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică[5], este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemena este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement indispensabil în metabolismul celulelor vii[6]. Cea mai ridicată concentrație de potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în special în fructul lor[7].

Concentrația mare de potasiu din plante, asociat cu cantitățile foarte scăzute de sodiu din acestea, conduce la izolarea potasiului din cenușa de plante, fiind din punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de potasă. Agricultura intensă deprivă solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consumă 93% din producția chimică a potasiului la nivel de economie globală modernă.

Potasiul și sodiul sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic[8], acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul secolului 19.

Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice.

Răspândire în natură[modificare | modificare sursă]

Potasiul în feldspat

Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează violent cu apa.[9] La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1.5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă.[9][10][11] Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale.[9] Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților.[12] Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă.[12]

Forma stabilă a potasiului este creată în supernove[13], în urma procesului-r.[14]

Descoperire[modificare | modificare sursă]

Potasiul elementar nu a fost cunoscut în Roma Antică, iar numele lui nu derivă din latina clasică, ci mai degrabă din neo-latină. Numele kalium a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, al qalīy = „cenușă calcinată”.[15] Denumirea de potasiu derivă de la cuvântul „potasă”,[16] substanță al cărei nume uzual este dat carbonatului de potasiu și care putea fi obținută din resturile vegetale carbonizate. Prin încălzire, carbonatul eliberează dioxidul de carbon, iar produsul de reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman.

Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy[17], care a obținut potasiu din potasa caustică, prin electroliza sării topite utilizând nou-descoperita pilă voltaică.[18][19] Înainte de secolul al XVII-lea nu se putea face o distincție clară între potasiu și sodiu din cauza proprietăților fizico-chimice foarte asemănătoare ale acestora. A fost primul metal izolat prin metoda electrolitică.[20] Davy a extras sodiul printr-o metodă similară, demonstrând astfel diferența dintre elementele chimice.[21]

În anul 1808, chimiștii francezi Louis-Josef Gay-Lussac și Louis-Jacques Thenard au reușit separarea potasiului dintr-un amestec de hidroxid de potasiu și fier încălzit la temperaturi înalte. Metoda aceasta a fost ulterior utilizată de către Davy pentru obținerea unei cantități mai mari de metal.[22]

Structura atomică[modificare | modificare sursă]

Atomul de potasiu, reprezentat cu învelişul de electroni.

Structură atomică a potasiului este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, 39K, potasiul are 19 de protoni și 20 de neutroni. Raza atomică medie este de 2,77Å, iar volumul molar al acestuia este de 45,46 cm³/mol.[23] Raza covalentă este de 2,03Å[24].

Configurația electronică a atomului de potasiu este următoarea:

nivelul K: 1s2

nivelul L: 2s2p6

nivelul M: 3s2p6

nivelul N: 4s1

Producție[modificare | modificare sursă]

Producția mondială de potasiu este raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an[25], în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot asigura o producție totală de 50 de milioane de tone[26]. Potasiul metalic pur poate fi izolat prin electroliza hidroxidului de potasiu, proces care a fost puțin îmbunătățit de la Davy încoace.[9] Metodele metalurgice termochimice, folosite de asemenea în producția de potasiu, utilizează ca materie primă clorura de potasiu pentru elaborarea metalului pur.

Sărurile de potasiu precum carnalitul[26], langbeinitul, polihalitul și silvitul[27] sunt prezente în depozite prețioase prin concentrație ridicată de potasiu în bazinele lacurilor vechi, făcând astfel ca extracția lor să fie avantajoasă din punct de vedere economic. Principala sursă de potasiu, potasa, este exploatată în regiuni precum Saskatchewan[28], California[29], Germania[30], New Mexico[29], Utah[29]. De asemenea este găsit în abundență în Marea Moartă[31][32][33]. La peste 900 de metri sub suprafața regiunii Saskatchewan sunt depozite mari de potasă, surse importante de potasiu și săruri ale acestuia, cu câteva mine mari ce sunt operaționale din perioada anilor '60. Saskatchewan a pionierat tehnica înghețării sărurilor umede (formarea Blairmore) pentru a le manevra prin puțurile miniere. Principala companie minieră este Corporația de Potasă din Saskatchewan. Oceanele reprezintă o altă sursă de potasiu, însă cantitatea prezentă într-un volum dat de apa de mare este relativ scăzut, în comparație cu sodiul.[34][35]

Izotopii potasiului[modificare | modificare sursă]

Potasiul are 24 de izotopi cunoscuți, dintre care trei sunt întâlniți în natură în următoarele proporții: 39K (93,3%)[36] 40K (0,0117%)[36] și 41K (6,7%).[36] Izotopul 40K se dezintegrează în izotopul stabil 40Ar (11,2% din dezintegrări) prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în 40Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta;[37][38] 40K are un timp de înjumătățire de 1.250×109 ani.[39]

Dezintegrarea izotopului 40K în 40Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor.[40][41] Metoda convențională de datare prin potasiu si argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu 40Ar).[42] Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de 40Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai potrivite pentru datare includ biotitul,[43], muscovitul[44] hornblenda plutonică/metamorfică de grad înalt[38] și feldspat vulcanic; mostre întregi de roci din curgerile vulcanice și întruziuni pot fi de asemenea datate dacă sunt nealterate.

O altă aplicație a izotopilor potasiului a fost în studiul meteorologic. Sunt de asemenea folosiți în studiul ciclului biogeochimic, deoarece potasiul este un macronutriment necesar vieții.

Cantitatea de 40K care este răspândită în potasiul din natură (implicit în unii substituenți comerciali ai sării) este suficientă pentru a indica faptul că acele pungi cu substituenți sunt surse radioactive în demonstrațiile la clasă. În animalele și oamenii sănătoși, 40K reprezintă cea mai mare sursă de radioactivitate, mai mare decât cea a izotopului 14C. Într-un corp uman, cu masa de 70 kg, aproximativ 4,400 de nuclei de 40K sunt dezintegrați în fiecare secundă.[45]

Activitatea potasiului natural este de 31 Bq/g.[39]

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Culoarea la testul flăcării pentru potasiu

Potasiul este cel de-al doilea metal care are o densitate redusă (0.856 g/cm3)[46]; doar litiul este mai puțin dens (0.53 g/cm3)[46]. Este un metal moale,[47] cu un punct de topire scăzut, fiind ușor de tăiat cu un cuțit[48]. În tăietura proaspătă, este un metal argintiu[49], însă in aer începe imediat să capete o culoare cenușie.[9][50]. Punctul de topire al potasiului este de 63 °C[51], iar punctul de fierbere este de 770 °C[51].

Teste analitice[modificare | modificare sursă]

La testul in flacără, potasiul și compușii săi emit o culoare pală de violet, care poate fi mascată într-un galben puternic de către sodiul conținut, dacă acesta este prezent[52]. Sticla de cobalt poate fi folosită pentru a filtra culoarea galbena provocată de sodiu.[53] Concentrația de potasiu în soluție este determinată prin fotometria cu flamă, spectrofotometria cu absorbție atomică sau prin electrozi ion-selectivi.

Reactivitate chimică[modificare | modificare sursă]

Potasiul trebuie să fie protejat de aer atunci când este stocat pentru a preveni coroziunea metalului provocată de oxidul și hidroxidul acestuia. De obicei, mostrele sunt păstrate într-un mediu de hidrocarbură, unde nu reacționează cu metalele alcaline, precum uleiul mineral[54] sau kerosenul[55]. Reacția potasiului cu oxigenul generează superoxidul de potasiu, KO2.

La fel ca și alte metale alcaline, potasiul reacționează violent cu apa[54], producând hidrogen. Reacția este mult mai violentă decât cea a litiului sau a sodiului cu apa și este suficient de exotermă pentru a cauza aprinderea hidrogenului rezultat[51].

2K(s) + 2H2O(l) → H2(g) + 2KOH(aq)[56]

Deoarece potasiul reacționează rapid chiar și cu urme de apă[57], și produșii săi de reacție sunt nonvolatili, este folosit uneori singur sau cu NaK (un aliaj cu sodiul care este lichid la temperatura camerei[55]) pentru a usca solvenții, metoda alternativă distilării. În acest rol, servește ca un desicant potent.

2K(s) + 2H2O → 2KOH(aq) + H2(g)

Potasiul reacționează de asemenea cu halogenii, formând fluorura, clorura, bromura și, respectiv, iodura de potasiu: KF, KCl, KBr, KI.

2K(s) + F2(g) → 2KF(s)

2K(s) + Cl2(g) → 2KCl(s)[56]

2K(s) + Br2(g) → 2KBr(s)

2K(s) + I2(g) → 2KI(s)

Potasiul se dizolvă în acid sulfuric diluat, formând soluții ce conțin ionul K+, împreună cu hidrogenul gazos.

2K(s) + H2SO4(aq) → 2K+(aq) + SO42-(aq) + H2(g)

Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepartatea urmelor de CO2 din aer[58][59].

2KOH(aq) + 2CO2 → 2KCO3 + H2(g) [60]

Compușii potasiului în general sunt foarte solubili in apă[61], datorită energiei mari de hidratare a ionului K+. Ionul de potasiu este incolor în apă[62].

Metodele de separare a potasiului prin precipitare, uneori pentru analiza gravimetrică, includ metode precum utilizarea tetrafenilboratului de sodiu[63], acidului hexacloroplatinic[64] și cobaltinitritului de sodiu[65].

Potasiul în organismul uman[modificare | modificare sursă]

Funcție biochimică[modificare | modificare sursă]

Cationii de potasiu sunt importanți în funcționarea neuronilor[66] (creier și nervi) și influențarea echilibrului osmotic dintre celule [67] și lichidul interstițial, cu o distribuție imediată în toate animalele (însă nu în toate plantele, de exemplu algele[68]) de către așa-numita pompa de Na+/K+-ATP.[69]

Potasiul poate fi detectat gustativ deoarece provoacă trei dintre cele cinci senzații gustative, în funcție de concentrație. Soluțiile diluate ale ionului de potasiu au un gust dulce[70] (permițând concentrații moderate în lapte și sucuri), în timp ce concentrațiile mai mari devin acre[70], și la final conferă un gust sărat[70]. Combinația dintre amar și sărat de către suplimentarea prin ingestie a lichidelor cu conținut ridicat de potasiu reprezintă o provocare palatabilă.[71]

Polarizarea membranei[modificare | modificare sursă]

Potasiul este important în prevenirea contracțiilor musculare și trimiterea tuturor semnalelor nervoase în organismele animale prin potențialul de acțiune. Prin natura lor electrostatică și prin proprietățile lor chimice, ionii de K+ sunt mai mari decât ionii de Na+, iar canalele și pompele ionice din celulele membranelor pot să deosebească cele două tipuri de ioni, pompând activ sau permițând trecerea pasivă a unuia din ei, în timp ce al doilea ion este blocat.[72]

Un deficit de potasiu în fluidele corpului conduce la o stare patologică numită hipokalemia[73] care poate fi fatală, situație care survine în urma unor manifestări precum diaree, diureză ridicată și vărsături. Printre simptomele hipokalemiei se numără slăbiciunile musculare[74], reflexe încete[74], ileusul paralitic, anomaliile ECG[75] și, în cazurile severe, paralizia respiratorie, alcaloza și aritmia cardiacă[76].

Filtrarea si excreția[modificare | modificare sursă]

Potasiul este un micronutrient mineral esențial în nutriția umană; este cationul major din interiorul organismelor animale, fiind important în menținerea echilibrului fluidelor și electroliților din corp[77]. Cationii de sodiu sunt prezenți în plasma sanguină în cantitatea de 145 miliechivalenți per litru (3345 miligrame)[78] și potasiul în fluidele celulelor în cantitatea de 150 miliechivalenți per litru (4800 miligrame)[79]. Plasma este filtrată prin glomerulii rinichilor în cantități mari, ce pot atinge nivelul de 180 litri pe zi.[80] Prin aceasta, 602 grame de sodiu și 33 grame de potasiu sunt filtrate zilnic.

Cantitatea de element care trebuie reabsorbită din dietă este preferabil a se situa la nivelul de 1-10 grame de sodiu și 1-4 miligrame de potasiu. Sodiul trebuie reabsorbit în așa manieră încât volumul sanguin să fie constant, la fel și presiunea osmotică; potasiul trebuie absorbit încât să mențină concentrația serului la 4.8 miliechivalente (aproximativ 190 miligrame) per litru.[81] Pompa de sodiu din rinichi trebuie să opereze mereu pentru a conserva sodiul; potasiul trebuie de asemenea conservat, însă pe măsură ce cantitatea de potasiu din plasma sanguină este foarte mică și cantitatea de potasiu din celule este de treizeci de ori mai mare, acest lucru nu reprezinta o problemă pentru organism. Din moment ce potasiul este pompat pasiv[82][83] comparativ cu sodiul, ca răspuns la un aparent echilibru Donnan,[84] urina nu poate scădea nivelul de potasiu din ser, exceptând situațiile când excretă apă în mod activ la sfârșitul procesării. Potasiul este secretat de două ori și reabsorbit de trei ori înainte ca urina să ajungă la tuburile colectoare.[85] La acel punct, de obicei, concentrația de potasiu este aceeași cu cea din plasmă. Dacă este eliminat din dietă, există o excreție minimă obligatorie de potasiu de către rinichi, de aproximativ 200 mg pe zi, când serul ajunge la nivelul de 3.0-3.5 miliechivalențe per litru în aproape o săptămână,[86] și nu poate fi eliminat total. Deoarece nu poate fi stopat complet, decesul intervine atunci când toată cantitatea de potasiu a corpului scade către jumătate. La sfârșitul procesării, potasiul este secretat încă o dată, dacă nivelurile serului sunt prea mari.

Referinţe pentru testele de sânge, arătând cantitatea de potasiu din sânge (3.6 spre 5.2 moli/l) în albastru, în partea dreaptă a spectrului.

Potasiul este pompat pasiv prin peretele celular. Când ionii se mișcă prin pompe, acestea au anumite spații pe fiecare parte a peretelui celular și doar un singur spațiu poate fi deschis. Ca rezultat, sunt forțați să intre 100 de ioni pe secundă. Porii au doar un singur spațiu, iar acest tip de ioni pot trece de la un număr de 10 milioane la 100 de milioane de ioni pe secundă.[87] Porii au nevoie de calciu pentru a se putea deschide[88] deși se crede că acesta acționează în mod revers, blocând cel puțin unul din pori.[89] Grupările carbonil din interiorul porilor aminoacizilor mimetizează hidratarea apei ce are loc în soluțiile apoase[90] prin natura încărcărilor electrostatice a celor patru grupări carbonil din interiorul porilor.[91]

Potasiul în dietă și ca suplement alimentar[modificare | modificare sursă]

Aportul adecvat[modificare | modificare sursă]

Un aport adecvat de potasiu pentru a susține viața este garantat prin consumarea unor alimente variate, în special legume. Cazurile clare de deficiență de potasiu sunt rare la indivizii care au o dietă echilibrată. Alimentele cu un continut ridicat de potasiu includ sucul de portocale[92], cartofii[93], bananele[94], roșiile[95], broccoli[96], soia[97], orezul brun[98], usturoiul[99], caisele[100] si avocado[101], deși este întalnit des în majoritatea fructelor, legumelor si cărnurilor.[102]

Aportul optim[modificare | modificare sursă]

Studiile epidemiologice și studiile pe animale pentru a studia hipertensiunea au indicat că dietele cu conținut mare de potasiu pot reduce riscul apariției hipertensiunii arteriale și infarctelor (printr-un mecanism independent de presiunea sanguină) și un deficit de potasiu combinat cu un aport inadecvat de tiamină a produs boli cardiace la șobolani.[103] Cu aceste rezultate, aportul optim de potasiu este disputat. De exemplu, în anul 2004 directivele Institutului de Medicină specificau o doză optimă recomandată de 4,000 mg de potasiu (100 miliechivalente), deși majoritatea americanilor consumă doar jumătate din acea cantitate pe zi, care i-ar categoriza ca fiind deficienți conform acestei recomandări.[104] Similar, în Uniunea Europeană, în Germania și Italia, deficitul de potasiu este comun.[105]

Supliment medical și boli[modificare | modificare sursă]

Suplimentele pe bază de potasiu în medicină sunt utilizate în diureticele anselor și tiazidelor, clase de diuretice care elimină sodiul și apa, însă au ca efect secundar pierderea potasiului în urină[106]. O varietate de suplimente medicale și non-medicale sunt disponibile. Sărurile de potasiu precum clorura de potasiu pot fi dizolvate in apă, însă gustul sărat/amar din cauza concentrației mari de ioni de potasiu fac ca suplimentele lichide palatabile de concentrație mare să fie greu de suportat.[71][107] Suplimentele medicale tipice au doze ce variază de la 10 miliechivalențe (400 mg, aproximativ egale cu o cană de lapte) la 20 miliechivalențe (800 mg) per doză. Sărurile de potasiu sunt disponibile în tablete sau capsule[107], care pentru scopuri terapeutice sunt formulate pentru a permite potasiului să iasă începând din matriță, pe măsură ce concentrația mare de ioni de potasiu poate ucide țesutul, și poate cauza leziuni mucoase gastrice sau intestinale. Din acest motiv, suplimentele cu potasiu fără prescripție sunt limitate în Statele Unite la doar 99 mg de potasiu.[108]

Indivizii afectati de boli renale pot suferi anumite reacții adverse datorate consumului excesiv de potasiu din alimentație[109]. Pacienții cu insuficiență renală care fac dializă trebuie să aibă în vedere limitele aportului de potasiu[110], rinichii fiind cei care controlează excreția potasiului și instalarea hipokalemiei sau hiperkalemiei pot declanșa aritmii cardiace fatale[111].

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Aplicații agricole[modificare | modificare sursă]

Fertilizatori pe bază de sulfat de potasiu şi magneziu

Principala utilizare în domeniul agriculturii, horticulturii și culturile hidroponice este cea de îngrășământ chimic sub formă de clorură de potasiu, sulfat de potasiu sau azotat de potasiu. Aproximativ 93% din producția mondială de potasiu este consumată de industria îngrășămintelor.[35]

Clorură de potasiu; KCl, numită și muriat de potasiu sau silvină, este cel mai comun compus de potasiu utilizat cu rol de fertilizator sub formă granulară, având dezavantajul că absoarbe ușor apa ceea ce conduce la formarea bulgărilor. Conține 60%K2O (50% K).[112].

Sulfat de potasiu; K2SO4. Conține 50% K2O (42 % K). În practica agricolă, este mult mai apreciat decât KCl deoarece, spre deosebire de clorură, sulfatul de potasiu nu prezintă probleme de aglomerare în condiții de umiditate și poate fi folosit în combinație cu alte îngrășăminte[112]. Totuși, este mult mai scump decât clorura, și nu a fost observată nicio diferență de eficacitate în fertilizare față de efectele aplicării K2SO4 sau KCl[113].

Altele două surse de potasiu impur sunt folosite uneori ca și fertilizatori: sărurile de potasiu (30% K2O, 25% K) și Kainitul (14 % K2O, 12% K)[113]. Aceștia absorb umezeala și au tendința de pietrificare. Totodată conțin o proporție însemnată de clorură de sodiu, astfel încât folosirea regulată a acestora poate conduce la diminuarea până la distrugerea fertilității solului prin salinizare excesivă[113].

Aplicații alimentare[modificare | modificare sursă]

Ionul de potasiu este un nutriment necesar pentru viața și sănătatea umană. Clorura de potasiu este utilizat ca un substitut pentru sarea de masă de către cei care vor să reducă aportul de sodiu pentru a putea controla hipertensiunea. Listele Departamentului de Agricultură al Statelor Unite au considerat că pasta de tomate, sucul de portocale, sfecla, bananele, cartofii și multe alte alimente ca fiind alimente cu un conținut de potasiu optim.[114]

Tartratul de potasiu și sodiu, sau sarea Rochell (KNaC4H4O6) este principalul constituent al prafului de copt[115]. Bromura de potasiu (KBr) este un oxidant puternic, folosit ca îmbunătățitor al făinii (E924)[116] pentru a îmbunătăți aluatul și a-i îmbunătăți creșterea; a fost interzis in 1989 ca si consecinta a posibilului sau caracter carcinogen[116].

Bisulfitul de potasiu ( K22(SO3) ) este folosit ca un conservant alimentar[117], de exemplu în vinuri și în fabricarea berii (însă nu și în cărnuri[117]). Este folosit și în înălbirea textilelor[118] și în tăbăcirea pieilor[118].

Aplicații biologice[modificare | modificare sursă]

Ionii de potasiu sunt o componentă esențială în nutriția plantelor și sunt intâlniți în cele mai multe tipuri de soluri.

În celulele animale, ionii de potasiu sunt vitali în menținerea celulelor vii, participand in procesul de pompare Na+-K+[119][120].

Sub forma clorurii de potasiu, poate fi utilizat în oprirea activității cardiace, de exemplu la operațiile pe inimă și în soluțiile folosite în executarea prin injecția letală[121][122].

Aplicații științifice și industriale[modificare | modificare sursă]

Vaporii de potasiu sunt utilizați în unele tipuri de magnetometre[123]. Magnetometrul de rezonanță optică se bazează pe efectul Zeeman de despicare a nivelelor energetice ale electronului, proporțional cu intensitatea câmpului magnetic exterior[124]. Vaporii metalelor alcaline din celulele rezonatoare sunt excitate de lumina monocromatică ce provine de la o lampă încărcată cu același tip de vapori[124]. Acest procedeu face posibilă absorbția de energie de către fotoni și trecerea lor într-o stare energetică superioară, producând în paralel un maxim în spectrul de absorbție a luminii în celula fotosensibilă[124]. Acest fenomen are loc în lipsa câmpului magnetic [124]. Dacă asupra celulei rezonatoare se aplică un câmp magnetic, despicarea datorată efectului Zeeman creează noi niveluri energetice, superioare nivelelor excitate de lumina monocromatică, din care electronii nu mai pot fi excitați de către fotonii luminii monocromatice incidente. Analiza spectrului de absorbție, prin măsurarea despicării nivelelor energetice și folosirea formulei frecvenței Larmor, conduce la determinarea cu foarte mare precizie a intensității câmpului magnetic.[124].

Un aliaj de potasiu și sodiu este o substanță lichidă la temperatura camerei[125], fiind folosită ca un mediu pentru transferul de căldură[126]; poate fi folosit ca un desicant pentru producerea solvenților uscați. Deși pe suprafața acestui aliaj s-a format un strat insolubil, care nu provoacă probleme aliajului, exista un risc semnificativ de explozie daca acest material nu este manevrat corect[127]. Din moment ce superoxidul format pe suprafața aliajului poate conduce la aprinderea spontană, folosirea sa în distilarea solvenților trebuie sa fie descurajată[127][128]. Reziduurile trebuie tratate cu tert-butanol și cu etanol, înainte de a fi diluate cu apă și neutralizate[127].

Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a forma haliții corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și solubile în apă cu o morfologie cristalină în sistem cubic. Bromura de potasiu[129] și iodura de potasiu[130] sunt folosiți în emulsiile fotografice pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai argintului[130].

Hidroxidul de potasiu este o bază puternică, fiind folosită în industrie în neutralizarea acizilor puternici și slabi, astfel având o utilizare în controlul pH-ului[131] și în fabricarea sărurilor de potasiu. Totodată este folosit în fabricarea săpunurilor[132], uleiurilor și în reacțiile de hidroliză a uleiurilor, de exemplu a esterilor și în detergenților industriali.

Azotatul de potasiu (salpetrul de India) este obținut din surse naturale precum guano[133] și evaporiți sau fabricat prin procesul Haber, fiind un oxidant utilizat în praful de pușcă[133][134] sau în îngrășăminte[134].

Cianura de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și a metalelor prețioase precum aurul și argintul prin formarea complecșilor[135]; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată este folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii.

Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei. Daca este folosita o cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o sticla de o calitate superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si rezistenta mare la actiunea substantelor de natura chimica[136]; mai este folosit la fabricarea săpunului[137] și ca un desicant ușor[138].

Cromatul de potasiu (K2CrO4) este utilizat în cerneluri[139], vopsele[140], pete[141], explozibili[142], artificii și chibrituri[143].

Fluorosilicatul de potasiu (K2SiF6) este utilizat în confecționarea sticlelor specializate, ceramică[144] și smalțuri[145].

Sarea lui Rochell (KNaC4H4O6) este folosită în argintarea oglinzilor[146].

Superoxidul de potasiu KO2 este un compus solid de culoare portocalie care poate fi folosită ca o sursă portabilă de oxigen[147] și ca un absorbant de dioxid de carbon. Este utilizat in sistemele portabile de respirație[147] si la scară largă de submarine și navete spațiale, având un volum mai mic decât al O2 (g)[147].

4KO2 + 2CO2 --> 2K2CO3 + 3O2

Cloratul de potasiu este un oxidant puternic[148], fiind folosit în fabricarea chibriturilor[149] și în agricultură ca erbicid[150].

Aspecte de sănătate și securitate[modificare | modificare sursă]

Potasiul reacționează în mod violent cu apa[151] producând hidrogen gazos[151][152], care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer[153]. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu, potasiul nu trebuie ținut definitiv în ulei[154]. Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase luni spre un an, pe metal se poate forma peroxid sensibil la șoc, fiind un factor periculos care poate determina o explozie prin deschiderea capacului mediului colector[154]. Este recomandat ca potasiul, rubidiul sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-un mediu cu gaz inert (fără oxigen) sau în vid.[155]

Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi[156]. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace.

Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului[157]; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie[157], absorbție dermală[157] și ingestie[157]. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu[157].

Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii[158]. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații[157].

Vaporii de potasiu în stare de oxid pot de asemenea să irite ochii, nasul, gâtul și căile respiratorii și pot cauza tuse, presiune toracală, stări de rău, vomă și pneumonită[157]. Poate reacționa violent sau chiar să explodeze în contact cu mucoasa umedă, ochi umezi sau chiar pielea transpirată, cauzând arsuri termice și distrugeri tisulare[157].

Ingestia poate cauza dureri grave[159], vomă[160], diaree[159] și pierderea cunoștinței[157]; efectele gastrointestinale pot fi severe și posibil letale[157].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Potassium, Chris Woodford, pagina 4
  2. ^ a b Vegetable substances: materials of manufactures, Society for the Diffusion of Useful Knowledge (Great Britain), pagina 270
  3. ^ a b Prudent practices in the laboratory: handling and disposal of chemicals, National Research Council (U.S.). Committee on Prudent Practice, pagina 382
  4. ^ Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 338
  5. ^ Potassium, Chris Woodford, pagina 6
  6. ^ Potassium
    By Chris Woodford, pagina 4
  7. ^ SODIUM-RESTRICTED DIETS AND THE USE OF DIURETICS, Rationale, Complications, and Practical Aspects of Their-Use Committee on Sodium-Restricted Diets Food and Nutrition Board National Research Council National Academy of Sciences Washington, D.C. l979, pagina 29
  8. ^ Clays and clay minerals, Volume 42, Issues 1-3, edited by Clay Minerals Society, pagina 377
  9. ^ a b c d e Mark Winter. „Potassium: Key Information”. Webelements. http://www.webelements.com/webelements/elements/text/K/key.html. 
  10. ^ Potassium, Chris Woodford, pagina 6
  11. ^ Potassium, Greg Roza, pagina 12
  12. ^ a b Inorganic chemistry By Egon Wiberg, Nils Wiberg, Arnold Frederick Holleman, pagina 1094
  13. ^ Creation and double chaos: science and theology in discussion, By Sjoerd Lieuwe Bonting, pagina 25
  14. ^ A.G.W. Cameron (1 iunie 1957). „Stellar Evolution, Nuclear Astrophysics, and Nucleogenesis|”. CRL-41.  "http://www.fas.org/sgp/eprint/CRL-41.pdf"
  15. ^ Bergey's manual of systematic bacteriology edited by George M. Garrity, Don J. Brenner, Noel R. Krieg, pagina 96
  16. ^ Potassium, Greg Roza, pagina 13
  17. ^ A text-book on chemistry: For the use of schools and colleges By Henry Draper, pagina 313
  18. ^ A text-book on chemistry, John William Draper, pagina 264
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite autogenerated11
  20. ^ Enghag, P. (2004). „11. Sodium and Potassium”. Encyclopedia of the elements. Wiley-VCH Weinheim. ISBN 3527306668 
  21. ^ Davy, Humphry (1808). „On some new Phenomena of Chemical Changes produced by Electricity, particularly the Decomposition of the fixed Alkalies, and the Exhibition of the new Substances, which constitute their Bases [Despre câteva noi fenomene de schimbări chimice produse de electricitate, îndeosebi descompunerea alcalilor ficși și relevarea de noi substanțe ce constituie bazele lor]”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London 98: 1–45. doi:10.1098/rstl.1808.0001. http://books.google.com/books?id=Kg9GAAAAMAAJ. 
  22. ^ Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements de John Emsley, pagina 336
  23. ^ http://environmentalchemistry.com/yogi/periodic/K.html (în engleză). ChemiCool. Accesat la 1 iulie 2010.
  24. ^ Comprehensive Chemistry XI By Dr. N . K. Verma, S. K. Khanna, Dr. B. Kapila, pagina 305
  25. ^ Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements, By John Emsley, pagina 338
  26. ^ a b Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements, By John Emsley, pagina 336
  27. ^ http://environmentalchemistry.com/yogi/periodic/K.html#Wh
  28. ^ Pollution control in fertilizer production, By C. A. Hodge, Neculai N. Popovici, pagina 381
  29. ^ a b c CRC handbook of chemistry and physics: a ready-reference book of chemical ..., By David R. Lide, pagina 4-24
  30. ^ Germany: a general and regional geography By Robert Eric Dickinson, pagina 245
  31. ^ Potassium, By Chris Woodford, pagina 6
  32. ^ Popular Mechanics Nov 1930, pagina 795
  33. ^ A dictionary of chemistry and the allied branches of other sciences, Volume 5 By Henry Watts, pagina 183
  34. ^ Ober, Joyce A.. „Mineral Commodity Summaries 2008:Potash”. United States Geological Survey. http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/potash/mcs-2008-potas.pdf. Accesat la 20 noiembrie 2008. 
  35. ^ a b Ober, Joyce A.. „Mineral Yearbook 2006:Potash”. United States Geological Survey. http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/potash/myb1-2006-potas.pdf. Accesat la 20 noiembrie 2008. 
  36. ^ a b c Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 338
  37. ^ Physics for radiation protection: a handbook, James E. Martin, pagina 286
  38. ^ a b Archaeological chemistry, Zvi Goffer, pagina 51
  39. ^ a b Environmental radioactivity: from natural, industrial, and military sources, Merril Eisenbud, Thomas F. Gesell, pagina 550
  40. ^ Archaeological chemistry, By Zvi Goffer, pagina 50
  41. ^ Archaeology, By Robert L. Kelly, David Hurst Thomas, pagina 144
  42. ^ Archaeology, Robert L. Kelly, David Hurst Thomas, pagina 144
  43. ^ Surface mining, B. A. Kennedy, Bruce A. Kennedy, pagina 215
  44. ^ Igneous Rocks, Joseph Paxson Iddings, pagina 131
  45. ^ background radiation - potassium-40 - γ radiation. http://www.fas.harvard.edu/~scdiroff/lds/QuantumRelativity/RadioactiveHumanBody/RadioactiveHumanBody.html. 
  46. ^ a b Chemistry, By Eng Nguan, Lim Eng & Lim Yean Ching, pagina 73
  47. ^ The world of chemistry: essentials By Melvin D. Joesten, John L. Hogg, Mary E. Castellion, pagina 59
  48. ^ The elements of inorganic chemistry, By John Charles Buckmaster, pagina 198
  49. ^ Potassium Physical Properties
  50. ^ Potassium (K) - Chemical properties, Health and Environmental effects
  51. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite autogenerated31
  52. ^ Flame Tests - How to Do a Flame Test for Qualitative Analysis
  53. ^ Anne Marie Helmenstine. „Qualitative Analysis - Flame Tests”. About.com. http://chemistry.about.com/library/weekly/aa110401a.htm. 
  54. ^ a b Potassium
  55. ^ a b A Text Book of Inorganic Chemistry, By Anil Kumar De, pagina 246
  56. ^ a b Chemistry Vol (1 & 2) De AK Srivastava and PC Jain, pagina 918
  57. ^ Chemical risk analysis: a practical handbook, De Bernard Martel,Keith Cassidy, pagina 192
  58. ^ http://www.anesthesia-analgesia.org/content/91/1/220.full.pdf, pagina 221
  59. ^ The Fertilizer Encyclopedia By Vasant Gowariker, V. N. Krishnamurthy, Sudha Gowariker, Manik Dhanorkar, Kalyani Paranjape, Norman Borlaug, pagina 37
  60. ^ Chemistry 'O' Level Guide De Peter Blackburn, pagina 163
  61. ^ Advances in Agronomy, Volumes 1-16, By Arthur Geoffrey Norman, American Society of Agronomy, pagina 274
  62. ^ Ion exchange membranes: fundamentals and applications, By Yoshinobu Tanaka, pagina 345
  63. ^ Methods of seawater analysis, By Klaus Grasshoff, Manfred Ehrhardt, Klaus Kremling, Lief G. Anderson, pagina 237
  64. ^ Reagent chemicals: specifications and procedures : American Chemical Society ..., By American Chemical Society, American Chemi, pagina 254
  65. ^ G. Svelha, Vogels textbook of macro and semimicro qualitative inorganic analysis, (5th edition), Longman Group,ISBN 0583443679
  66. ^ Neuroscience: exploring the brain By Mark F. Bear, Barry W. Connors, Michael A. Paradiso, pagina 71
  67. ^ The complete textbook of veterinary nursing, By Victoria Aspinall
  68. ^ New Scientist, Apr 26, 1984, pagina 15
  69. ^ Campbell, Neil (1987). Biology. Menlo Park, Calif.: Benjamin/Cummings Pub. Co.. pp. 795. ISBN 0-8053-1840-2 
  70. ^ a b c Taste chemistry, By R. S. Shallenberger, pagina 135
  71. ^ a b Potassium Without the Taste. http://www.foodnavigator.com/Science-Nutrition/Potassium-without-the-taste. Accesat la 14 februarie 2009. 
  72. ^ Lockless SW, Zhou M, MacKinnon R.. „Structural and thermodynamic properties of selective ion binding in a K+ channel”. Laboratory of Molecular Neurobiology and Biophysics, Rockefeller University. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17472437. Accesat la 8 martie 2008. 
  73. ^ Vegetarian sports nutrition, By D. Enette Larson-Meyer, pagina 158
  74. ^ a b Prescription for Nutritional Healing, By Phyllis A. Balch, pagina 37
  75. ^ Disorders of voluntary muscle, By George Karpati, David Hilton-Jones, Robert C. Griggs, pagina 618
  76. ^ Nutrient metabolism, By Martin Köhlmeier, pagina 658
  77. ^ The U.S. Navy Seal Guide to Fitness and Nutrition, By Patricia A. Deuster, U.S. Navy, Anita Singh, Pierre A. Pelletier, pagina 432
  78. ^ Essentials of pathophysiology: concepts of altered health states, By Carol Porth, pagina 120
  79. ^ Critical care medicine: perioperative management, By Michael James Murray, American Society of Critical Care Anesthesiologists, pagina 215
  80. ^ Potts, W.T.W.; Parry, G. (1964). Osmotic and ionic regulation in animals. Pergamon Press 
  81. ^ Lans HS, Stein IF, Meyer KA (1952). „The relation of serum potassium to erythrocyte potassium in normal subjects and patients with potassium deficiency”. Am. J. Med. Sci. 223 (1): 65–74. doi:10.1097/00000441-195201000-00011. PMID 14902792. 
  82. ^ Bennett CM, Brenner BM, Berliner RW (1968). „Micropuncture study of nephron function in the rhesus monkey”. J Clin Invest 47 (1): 203–216. doi:10.1172/JCI105710. PMID 16695942. 
  83. ^ Solomon AK (1962). „Pumps in the living cell”. Sci. Am. 207 (2): 100–8. doi:10.1038/scientificamerican0862-100. PMID 13914986. 
  84. ^ Kernan, Roderick P. (1980). Cell potassium (Transport in the life sciences). New York: Wiley. ISBN 0471048062 ; p. 40 & 48.
  85. ^ Wright FS (1977). „Sites and mechanisms of potassium transport along the renal tubule”. Kidney Int. 11 (6): 415–32. doi:10.1038/ki.1977.60. PMID 875263. 
  86. ^ Squires RD, Huth EJ (1959). „Experimental potassium depletion in normal human subjects. I. Relation of ionic intakes to the renal conservation of potassium”. J. Clin. Invest. 38 (7): 1134–48. doi:10.1172/JCI103890. PMID 13664789. 
  87. ^ Gadsby DC (2004). „Ion transport: spot the difference”. Nature 427 (6977): 795–7. doi:10.1038/427795a. PMID 14985745. ; for a diagram of the potassium pores are viewed, see Miller C (2001). „See potassium run”. Nature 414 (6859): 23–4. doi:10.1038/35102126. PMID 11689922. 
  88. ^ Jiang Y, Lee A, Chen J, Cadene M, Chait BT, MacKinnon R (2002). „Crystal structure and mechanism of a calcium-gated potassium channel”. Nature 417 (6888): 515–22. doi:10.1038/417515a. PMID 12037559. 
  89. ^ Shi N, Ye S, Alam A, Chen L, Jiang Y (2006). „Atomic structure of a Na+- and K+-conducting channel”. Nature 440 (7083): 570–4. doi:10.1038/nature04508. PMID 16467789. ; includes a detailed picture of atoms in the pump.
  90. ^ Zhou Y, Morais-Cabral JH, Kaufman A, MacKinnon R (2001). „Chemistry of ion coordination and hydration revealed by a K+ channel-Fab complex at 2.0 A resolution”. Nature 414 (6859): 43–8. doi:10.1038/35102009. PMID 11689936. 
  91. ^ Noskov SY, Bernèche S, Roux B (2004). „Control of ion selectivity in potassium channels by electrostatic and dynamic properties of carbonyl ligands”. Nature 431 (7010): 830–4. doi:10.1038/nature02943. PMID 15483608. 
  92. ^ Regulation of functional foods and nutraceuticals: a global perspective By Clare M. Hasler, pagina 103
  93. ^ The Divine Prescription and Science of Health and Healing, By Gunther B. Paulien, pagina 181
  94. ^ Discovering Nutrition, By Paul Insel, R. Elaine Turner, Don Ross, pagina 412
  95. ^ New Vegetarian Baby, By Sharon Yntema, Christine H. Beard, pagina 183
  96. ^ New Vegetarian Baby, By Sharon Yntema, Christine H. Beard, pagina 182
  97. ^ Modern nutrition in health and disease, By Maurice Edward Shils, Moshe Shike, pagina 161
  98. ^ Asperger syndrome: natural steps toward a better life, By Suzanne C. Lawton, Judyth Reichenberg-Ullman, pagina 79
  99. ^ Handbook of nutraceuticals and functional foods, By Robert E. C. Wildman, pagina 74
  100. ^ Foods & nutrition encyclopedia, Volume 1, By Audrey H. Ensminger, pagina 110
  101. ^ Stop & Think: The Seven Habits of Healthy Living, By Andrew Tutino, pagina 85
  102. ^ Potassium Content of Food and Drink. http://www.pamf.org/patients/pdf/potassium_count.pdf. Accesat la 18 septembrie 2008. 
  103. ^ Folis, R.H. (1942). „Myocardial Necrosis in Rats on a Potassium Low Diet Prevented by Thiamine Deficiency”. Bull. Johns-Hopkins Hospital 71: 235. 
  104. ^ Grim CE, Luft FC, Miller JZ et al. (1980). „Racial differences in blood pressure in Evans County, Georgia: relationship to sodium and potassium intake and plasma renin activity”. J Chronic Dis 33 (2): 87–94. doi:10.1016/0021-9681(80)90032-6. PMID 6986391. 
  105. ^ Karger, S. (2004). „Energy and nutrient intake in the European Union” (pdf). Ann Nutr Metab 48 (2 (suppl)): 1–16. doi:10.1159/000083041. http://content.karger.com/ProdukteDB/produkte.asp?Aktion=ShowPDF&ProduktNr=223977&Ausgabe=230671&ArtikelNr=83312&filename=83312.pdf. 
  106. ^ Manual for pharmacy technicians, By Linda Fred, American Society of Health-System Pharmacists, pagina 218
  107. ^ a b Manual for pharmacy technicians, By Linda Fred, American Society of Health-System Pharmacists, pagina 246
  108. ^ Vitamins and Minerals Demystified, By Steve Blake, pagina 172
  109. ^ The AARP Guide to Pills: Essential Information on More Than 1,200 ..., By AARP, Maryanne Hochadel, AARP (Organization), Jerry Avorn, pagina 56
  110. ^ Textbook of basic nursing, By Caroline Bunker Rosdahl, Mary T. Kowalski, pagina 346
  111. ^ Excited delirium syndrome: cause of death and prevention, By Theresa G. DiMaio, Theresa Di Maio, Vincent J. M. Di Maio, pagina 52
  112. ^ a b Fertilisers for turf, By David Mutrie Lawson, Sports Turf Research Institute, pagina 22
  113. ^ a b c Fertilisers for turf, By David Mutrie Lawson, Sports Turf Research Institute, pagina 23
  114. ^ )Potassium / K (mg.) Content of Selected Foods per Common Measure, sorted by nutrient content | USDA National Nutrient Database for Standard Reference, Release 20 http://www.nal.usda.gov/fnic/foodcomp/Data/SR20/nutrlist/sr20w306.pdf
  115. ^ Competition Science Vision, Apr 2006, pagina 274
  116. ^ a b Your Mind Your Health Your Way By Janice M. Pickett, pagina 92
  117. ^ a b Dictionary of food ingredients, By Robert S. Igoe, Yiu H. Hui, pagina 112
  118. ^ a b Handbook of preservatives, By Michael Ash, Irene Ash, pagina 499
  119. ^ Mechanistic toxicology: the molecular basis of how chemicals disrupt ... By Urs A. Boelsterli, pagina 279
  120. ^ Basic transport phenomena in biomedical engineering, By Ronald L. Fournier, pagina 19
  121. ^ Neuroscience: exploring the brain, By Mark F. Bear, Barry W. Connors, Michael A. Paradiso, pagina 72
  122. ^ So Long as They Die; Lethal injections in the United States, Volume 18, By Human Rights Watch, pagina 22
  123. ^ Environmental geology: handbook of field methods and case studies By Klaus Knödel, Gerhard Lange, Hans-Jürgen Voigt, pagina 169
  124. ^ a b c d e Handbook of Magnetic Materials, Volume 18, By K. H. J. Buschow, pagina 384
  125. ^ Alloys: Webster's Quotations, Facts and Phrases, By Icon Group International, Inc., pagina 351
  126. ^ A glossary of terms in nuclear science and technology, By National Research Council (U.S.). Conference on Glossary of Terms in Nuclear Science , pagina 104
  127. ^ a b c Advanced practical inorganic and metalorganic chemistry, By R. John Errington, pagina 96
  128. ^ The manipulation of air-sensitive compounds, By Duward F. Shriver, Mark A. Drezdzon, pagina 239
  129. ^ Popular Science Jun 1946, pagina 198
  130. ^ a b History of Color Photography, By Joseph Solomon Friedman, pagina 340
  131. ^ Hydroponics: a practical guide for the soilless grower, Volume 1 By J. Benton Jones, pagina 102
  132. ^ Academic Chemistry X By Dr. N . K. Verma, Dr. Neera Verma, pagina 2300
  133. ^ a b Blood Or Mead, By Alan Alexander Beck, pagina 178
  134. ^ a b Science and civilisation in China By Joseph Needham, Peter J. Golas, pagina 184
  135. ^ The cyanide process of gold extraction, By James Park, pagina 19
  136. ^ An Introduction to the Study of Chemistry, By Ira Remsen, pagina 315
  137. ^ Glycerine: a key cosmetic ingredient, By Eric Jungermann, Norman O. V. Sonntag, pagina 395
  138. ^ Philosophy of Mathematics, By John Francis, pagina 331
  139. ^ Real or fake: studies in authentication By Joe Nickell, pagina 20
  140. ^ Concise encyclopedia chemistry, By Mary Eagleson, pagina 221
  141. ^ Manual of Guitar Technology: The History and Technology of Plucked String ... By Franz Jahnel, pagina 97
  142. ^ Chemical risk analysis: a practical handbook By Bernard Martel, Keith Cassidy, pagina 201
  143. ^ Potassium: Uses of Potassium
  144. ^ Academic Press dictionary of science and technology, By Christopher G. Morris, Academic Press, pagina 1704
  145. ^ Concise encyclopedia chemistry, By Mary Eagleson, pagina 888
  146. ^ Chemistry of Familiar Things, By Samuel Schmucker Sadtler, pagina 136
  147. ^ a b c Potassium By Greg Roza, pagina 10
  148. ^ Pyrotechnic Chemistry, By B. J. Kosanke, B. Sturman, K. Kosanke, I. von Maltitz, T. Shimizu, M. A. Wilson, N. Kubota, C. Jennings-White, D. Chapman, pagina 4
  149. ^ The Preparatory Manual of Black Powder and Pyrotechnics By Jared Ledgard, pagina 191
  150. ^ Seeds of concern: the genetic manipulation of plants, By David Ronald Murray, pagina 45
  151. ^ a b Principles of Chemistry: The Molecular Science, By John W. Moore, Conrad L. Stanitski, Peter C. Jurs, pagina 160
  152. ^ Handbook of industrial toxicology and hazardous materials, By Nicholas P. Cheremisinoff, pagina 359
  153. ^ CXC chemistry, By Jacqueline Fergusson, Richard Hart, pagina 335
  154. ^ a b AIEEE Chemistry By E.Ramanathan, pagina 224
  155. ^ Thomas K. Wray. „DANGER: PEROXIDIZABLE CHEMICALS”. Environmental Health & Public Safety (North Carolina State University). http://www.ncsu.edu/ehs/www99/right/handsMan/lab/Peroxide.pdf. 
  156. ^ Molecular basis of human nutrition, By Tom Sanders (Ph. D.), Tom Sanders, Peter Emery, pagina 124
  157. ^ a b c d e f g h i j Risk management for hazardous chemicals, Volume 1, By Jeffrey W. Vincoli, pagina 2637
  158. ^ Working Guide to Drilling Equipment and Operations, By William C. Lyons, pagina 47
  159. ^ a b Nutrition and AIDS, By Khomdon Singh Lisam, Suchitra Lisam, pagina 161
  160. ^ Agricultural medicine: a practical guide, By James E. Lessenger, pagina 152

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Potassium, Chris Woodford
  • Vegetable substances: materials of manufactures, Society for the Diffusion of Useful Knowledge (Great Britain)
  • Prudent practices in the laboratory: handling and disposal of chemicals, National Research Council (U.S.). Committee on Prudent Practice
  • Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements, By John Emsley
  • 'SODIUM-RESTRICTED DIETS AND THE USE OF DIURETICS, Rationale, Complications, and Practical Aspects of Their- Use Committee on Sodium-Restricted Diets Food and Nutrition Board, National Research Council National Academy of Sciences Washington, D.C. l979
  • Clays and clay minerals, Volume 42, Issues 1-3, edited by Clay Minerals Society
  • Creation and double chaos: science and theology in discussion, By Sjoerd Lieuwe Bonting
  • Inorganic chemistry, By Egon Wiberg, Nils Wiberg, Arnold Frederick Holleman
  • Potassium, Greg Roza
  • A text-book on chemistry, John William Draper

Enghag, P. (2004). „11. Sodium and Potassium”. Encyclopedia of the elements. Wiley-VCH Weinheim. ISBN 3-527-30666-8.

  • Pollution control in fertilizer production, By C. A. Hodge, Neculai N. Popovici
  • CRC handbook of chemistry and physics: a ready-reference book of chemical ..., By David R. Lide
  • Popular Mechanics Nov 1930
  • A dictionary of chemistry and the allied branches of other sciences, Volume 5 By Henry Watts

Physics for radiation protection: a handbook, James E. Martin

  • Archaeological chemistry, Zvi Goffer
  • Environmental radioactivity: from natural, industrial, and military sources, Merril Eisenbud, Thomas F. Gesell
  • Archaeology, By Robert L. Kelly, David Hurst Thomas
  • Surface mining, B. A. Kennedy, Bruce A. Kennedy
  • Igneous Rocks, Joseph Paxson Iddings
  • Chemistry, By Eng Nguan, Lim Eng & Lim Yean Ching
  • The elements of inorganic chemistry, By John Charles Buckmaster
  • Chemical risk analysis: a practical handbook, De Bernard Martel,Keith Cassidy
  • A Text Book of Inorganic Chemistry, By Anil Kumar De
  • Advances in Agronomy, Volumes 1-16, By Arthur Geoffrey Norman, American Society of Agronomy
  • Ion exchange membranes: fundamentals and applications, By Yoshinobu Tanaka
  • Methods of seawater analysis, By Klaus Grasshoff, Manfred Ehrhardt, Klaus Kremling, Lief G. Anderson
  • Reagent chemicals: specifications and procedures : American Chemical Society ..., By American *Chemical Society, American Chemi
  • G. Svelha, Vogels textbook of macro and semimicro qualitative inorganic analysis, (5th edition), Longman Group,ISBN 0583443679
  • The complete textbook of veterinary nursing, By Victoria Aspinall
  • New Scientist, Apr 26, 1984
  • Taste chemistry, By R. S. Shallenberger
  • Vegetarian sports nutrition, By D. Enette Larson-Meyer
  • Prescription for Nutritional Healing, By Phyllis A. Balch
  • Disorders of voluntary muscle, By George Karpati, David Hilton-Jones, Robert C. Griggs
  • Nutrient metabolism, By Martin Köhlmeier
  • The U.S. Navy Seal Guide to Fitness and Nutrition, By Patricia A. Deuster, U.S. Navy, Anita Singh, Pierre A. Pelletier
  • Essentials of pathophysiology: concepts of altered health states, By Carol Porth
  • Critical care medicine: perioperative management, By Michael James Murray, American Society of Critical Care Anesthesiologists Potts, W.T.W. (1964).
  • Osmotic and ionic regulation in animals. Pergamon Press.
  • Regulation of functional foods and nutraceuticals: a global perspective By Clare M. Hasler
  • The Divine Prescription and Science of Health and Healing, By Gunther B. Paulien
  • Discovering Nutrition, By Paul Insel, R. Elaine Turner, Don Ross
  • New Vegetarian Baby, By Sharon Yntema, Christine H. Beard
  • Modern nutrition in health and disease, By Maurice Edward Shils, Moshe Shike
  • Asperger syndrome: natural steps toward a better life, By Suzanne C. Lawton, Judyth Reichenberg-Ullman
  • Handbook of nutraceuticals and functional foods, By Robert E. C. Wildman
  • Foods & nutrition encyclopedia, Volume 1, By Audrey H. Ensminger
  • Stop & Think: The Seven Habits of Healthy Living, By Andrew Tutino
  • Manual for pharmacy technicians, By Linda Fred, American Society of Health-System Pharmacists
  • Vitamins and Minerals Demystified, By Steve Blake
  • The AARP Guide to Pills: Essential Information on More Than 1,200 ..., By AARP, Maryanne Hochadel, AARP (Organization), Jerry Avorn
  • Textbook of basic nursing, By Caroline Bunker Rosdahl, Mary T. Kowalski
  • Excited delirium syndrome: cause of death and prevention, By Theresa G. DiMaio, Theresa Di Maio, Vincent J. M. Di Maio
  • Fertilisers for turf, By David Mutrie Lawson, Sports Turf Research Institute
  • Competition Science Vision, Apr 2006
  • Your Mind Your Health Your Way By Janice M. Pickett,
  • Dictionary of food ingredients, By Robert S. Igoe, Yiu H. Hui
  • Handbook of preservatives, By Michael Ash, Irene Ash
  • Mechanistic toxicology: the molecular basis of how chemicals disrupt ... By Urs A. Boelsterli
  • Basic transport phenomena in biomedical engineering, By Ronald L. Fournier
  • Neuroscience: exploring the brain, By Mark F. Bear, Barry W. Connors, Michael A. Paradiso
  • So Long as They Die; Lethal injections in the United States, Volume 18, By Human Rights Watch
  • Environmental geology: handbook of field methods and case studies By Klaus Knödel, Gerhard Lange, Hans-Jürgen Voigt
  • Handbook of Magnetic Materials, Volume 18, By K. H. J. Buschow
  • Alloys: Webster's Quotations, Facts and Phrases, By Icon Group International, Inc
  • A glossary of terms in nuclear science and technology, By National Research Council (U.S.). Conference on Glossary of Terms in Nuclear Science
  • Advanced practical inorganic and metalorganic chemistry, By R. John Errington
  • The manipulation of air-sensitive compounds, By Duward F. Shriver, Mark A. Drezdzon
  • Advanced practical inorganic and metalorganic chemistry, By R. John Errington
  • History of Color Photography, By Joseph Solomon Friedman
  • Hydroponics: a practical guide for the soilless grower, Volume 1 By J. Benton Jones
  • Academic Chemistry X By Dr. N . K. Verma, Dr. Neera Verma
  • Blood Or Mead, By Alan Alexander Beck
  • Science and civilisation in China By Joseph Needham, Peter J. Golas
  • The cyanide process of gold extraction, By James Park
  • An Introduction to the Study of Chemistry, By Ira Remsen
  • Glycerine: a key cosmetic ingredient, By Eric Jungermann, Norman O. V. Sonntag
  • Philosophy of Mathematics, By John Francis Real or fake: studies in authentication By Joe Nickell
  • Concise encyclopedia chemistry, By Mary Eagleson
  • Manual of Guitar Technology: The History and Technology of Plucked String ... By Franz Jahnel
  • Chemical risk analysis: a practical handbook By Bernard Martel, Keith Cassidy
  • Academic Press dictionary of science and technology, By Christopher G. Morris, Academic Press
  • Concise encyclopedia chemistry, By Mary Eagleson
  • Chemistry of Familiar Things, By Samuel Schmucker Sadtler
  • Pyrotechnic Chemistry, By B. J. Kosanke, B. Sturman, K. Kosanke, I. von Maltitz, T. Shimizu, M. A. Wilson, N. Kubota, C. Jennings-White, D. Chapman,
  • The Preparatory Manual of Black Powder and Pyrotechnics By Jared Ledgard
  • Seeds of concern: the genetic manipulation of plants, By David Ronald Murray
  • Principles of Chemistry: The Molecular Science, By John W. Moore, Conrad L. Stanitski, Peter C. Jurs
  • Handbook of industrial toxicology and hazardous materials, By Nicholas P. Cheremisinoff
  • CXC chemistry, By Jacqueline Fergusson, Richard Hart
  • AIEEE Chemistry By E.Ramanathan
  • Risk management for hazardous chemicals, Volume 1, By Jeffrey W. Vincoli
  • Working Guide to Drilling Equipment and Operations, By William C. Lyons
  • Nutrition and AIDS, By Khomdon Singh Lisam, Suchitra Lisam
  • Agricultural medicine: a practical guide, By James E. Lessenger

Legături externe[modificare | modificare sursă]