Argon
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Argonul este un element chimic aflat pe poziția a 18-a în tabelul periodic al elementelor. Se găsește sub formă gazoasă, reprezentând 0,94% din atmosfera terestră. Pe Pământ este cel mai des întânlit și folosit gaz nobil.
Cuprins |
Descoperire [modificare]
Desi este foarte abundent in atmosfera terestra (aproape 1%), argonul nu a fost descoperit pana in anul 1894, cand fizicianul John Strutt, ar treilea Lord Rayleigh si chimistul Sir William Ramsay au raportat existenta lui la intalnirea anuala a Asociatiei Britanice pentru Avansare a Stiintei la Oxford. Cu toate acestea, nu au vrut sa publice rezultatele descoperirii lor, motivul fiind faptul ca ar fi putut intra in competitie cu o noua descoperire la nivelul aerului atmosferic, organizata de Institutia Smithsoniana de la Washington D.C. Una din conditiile competitiei era faptul ca descoperirea nu trebuia sa fie anuntata inainte de data finalizarii la sfarsitul anului 1894. Rayleigh si Ramsay castiga premiul de 10.000 $, in valoare actuala de 150.000$[1].
La data de 31 ianuarie 1895, in fata unei audiente de mai mult de 800 de oameni aflati la Universitatea College din Londra, profesorul Ramsay citeste o lucrare pe care el si Rayleigh o adresau Societatii Roiale privind descoperirea. In anul 1904 Rayleigh primeste Premiul Nobel pentru Fizica, iar Ramsay pentru Chimie[1].
Cu toate acestea, nu ei au fost primii care sa descopere argonul, desi au fost primii care l-au identificat. Izolarea argonului a avut loc in 1785, la Clapham, Londra, de catre Henry Cavendish. Avand propriul sau laborator, el a initiat diverse investigatii ale chimiei atmosferice. Luand o mostra de aer, Cavendish trecea un curent electric prin aceasta si absorbea gazele formate, insa era intrigat de faptul ca un procent de 1% din volumul acesteia nu se putea combina chimic. Nu realizase ca descoperise in noul element gazos, iar identificarea acestuia nu se putea face prin tehnicile perioadei sale[2].
In 1882, H.F Newall si W.N. Hartley au descoperit in mod independent noi linii spectrale la nivelul aerului fotografiat la presiune joasa. Nici acestia nu au reusit sa identifice elementul care produse acele linii, insa descoperirea acestuia era doar rezultatul incercarii de rezolvare a unei enigme legate de o trasatura a nitrogenului: de ce densitatea acestuia depinde de modul in care a fost obtinut[2].
Apariție [modificare]
Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon.
Izotopi [modificare]
Principalii izotopi ai argonului sunt 40Ar(99,6%), 36Ar(0,34%) și 38Ar(0,06%). În natură 40K cu o semi-viață de 1,25x109 decalează în 40Ar(11,2%), restul decalând în 40Ca. În atmosferă 39Ar și 40Ar sunt create de către razele cosmice.
Compuși [modificare]
Argonul, având pe ultimul strat structură stabilă de octet, este foarte stabil și opune o rezistență foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonul, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon(HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 kelvini (-233oC).
Producere [modificare]
Industrială [modificare]
Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual.
În dezintegrări radioactive [modificare]
40Ar se obține din dezintegrarea 40K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci.
Aplicații [modificare]
Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii:
- Procese industriale
- Conservant
- Echipamente de laborator
- Medicină
- Iluminare
Siguranță [modificare]
Argonul, deși nu este toxic, este periculos el înlocuind oxigenul și provocând asfixierea.
Note [modificare]
- ^ a b Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 35
- ^ a b Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 36
Legături externe [modificare]
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||
