Argon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Argon
Clor ← Argon → Potasiu Ne   18 Ar                                                                                                                                                                                                                                           Ar Kr Tabelul complet • Tabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr	Argon, Ar, 18
Serie chimică	gaze nobile
Grupă, Perioadă, Bloc	18, 3, p
Densitate	1,784 kg/m³
Culoare	incolor
Număr CAS	7440-37-1
Număr EINECS	231-147-0
Proprietăţi atomice
Masă atomică	39,948 u
Rază atomică	nedeterminat (71) pm
Rază de covalenţă	97 pm
Rază van der Waals	188 pm
Configuraţie electronică	[Ne] 3s2 3p6
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 8
Număr de oxidare	0
Oxid	necunoscut
Structură cristalină	cubică cu feţe centrate
Proprietăţi fizice
Fază ordinară	gaz
Punct de topire	-189,3 °C ; 83,8 K
Punct de fierbere	-185,8 °C ; 87,3 K
Energie de fuziune	1,188 kJ/mol
Energie de evaporare	6,447 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	22,56×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	—
Viteza sunetului	319 m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling)	—
Căldură specifică	520 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	0,01772 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare	1520,6 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	2665,8 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	3931 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	5771 kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare	7238 kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare	8781 kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare	11.995 kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare	13.842 kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare	{{{potenţial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 36Ar 0,336 % stabil cu 18 neutroni 37Ar sintetic 35,04 zile ε ? 37Cl 38Ar 0,063 % stabil cu 20 neutroni 39Ar sintetic 269 ani β- 0,565 39K 40Ar 99,6 % stabil cu 22 neutroni 42Ar sintetic 32,9 ani β- 0,600 42K
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Argonul este un element chimic aflat pe poziţia a 18-a în tabelul periodic al elementelor. Se găseşte sub formă gazoasă, reprezentând 0,94% din atmosfera terestră. Pe Pământ este cel mai des întânlit şi folosit gaz nobil.

[modifică] Istorie

Argonul(din limba grecească însemnând "inactiv") a fost suspectat a se afla în aer de către Henry Cavendish în anul 1785, dar nu a fost izolat până în 1894 de către Lordul Rayleigh şi Sir William Ramsay în Scoţia într-un experiment în care au eliminat tot azotul şi oxigenul dintr-o mostră de aer. Au observat că azotul obţinut din compuşi chimici este mai uşor cu 0,5% decât azotul din atmosferă. Acest lucru le-a atras atenţia pentru multe luni, deşi diferenţa părea nesemnificativă. Au concluzionat că un alt gaz era amestecat cu azotul.

[modifică] Apariţie

Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului şi 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracţionării, un proces prin care de asemenea se obţin şi gazele azot, oxigen, neon, kripton şi xenon.

[modifică] Izotopi

Principalii izotopi ai argonului sunt ⁴⁰Ar(99,6%), ³⁶Ar(0,34%) şi ³⁸Ar(0,06%). În natură ⁴⁰K cu o semi-viaţă de 1,25x10⁹ decalează în ⁴⁰Ar(11,2%), restul decalând în ⁴⁰Ca. În atmosferă ³⁹Ar şi ⁴⁰Ar sunt create de către razele cosmice.

[modifică] Compuşi

Argonul, având pe ultimul strat structură stabilă de octet, este foarte stabil şi opune o rezistenţă foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonul, expunând o mostră de argon îngheţat, care conţinea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obţinut hidro-fluorură de argon(HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 kelvini (-233^oC).

[modifică] Producere

[modifică] Industrială

Argonul care fierbe la 77,3K se obţine industrial distilând aerul lichid, obţinând azot(87,3K) şi oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obţin anual.

[modifică] În decalări radioactive

⁴⁰Ar se obţine din decalarea ⁴⁰K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci.

[modifică] Aplicaţii

Argonul are un spectru larg de folosinţă fiind folosit în următoarele domenii:

• Procese industriale
• Conservant
• Echipamente de laborator
• Medicină
• Iluminare

[modifică] Siguranţă

Argonul, deşi nu este toxic, este periculos el înlocuind oxigenul şi provocând asfixierea.

[modifică] Legături externe

• ro Argonul pe sistemul-periodic.go.ro