Seaborgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Seaborgiu
DubniuSeaborgiuBohriu
W
   
(269)
106
Sg
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Sg
Upo
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Seaborgiu, Sg, 106
Serie chimică Metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 6, 7, d
Densitate 21,99 kg/m³
Culoare alb-cenușiu (probabil)
Număr CAS 54038-81-2
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică Rn 7s2 5f14 6d4
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 32, 12, 2
Număr de oxidare 6, 5, 4, 3
Oxid
Structură cristalină cubică (estimat)
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid (estimat)
Punct de topire  K
Punct de fierbere  K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 757,4 (estimat) kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 1732,9 (estimat) kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 2483,5 (estimat) kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
271Sg sintetic 1,9 min. 67% α
33% FS
8,54
267Rf stabil cu 165 neutroni
269Sg sintetic 2,1 min. α 8,56 265Rf stabil cu 163 neutroni
267Sg sintetic 1,4 min. 17% α
83% FS
8,20
263Rf
stabil cu 161 neutroni
265mSg sintetic 16,2 sec. α 8,70 261mRf stabil cu 159 neutroni
265Sg sintetic 8,9 sec. α 8,84 261Rf stabil cu 159 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Seaborgiu
Configurația electronică a atomului de seaborgiu

Seaborgiu este un elementul chimic cu numărul atomic 106 și simbol chimic Sg. Este un metal radioactiv și artificial. Cel mai stabil izotop (269Sg) al său are timp de înjumătățire de 2,1 minute. Este elementul omolog wolframului, molibdenului și cromului și aparținând astfel grupei a 6-a a sistemului periodic al elementelor.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Descoperire[modificare | modificare sursă]

Cercetătorii cel lucrau la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, Rusia, au raportat descoperirea elementului 106, în iunie 1974.[1] Deasemenea s-a raportat sintetizarea acestui element în septembrie 1974, la acceleratorul Super HILAC din cadrul Laboratorului Național Lawrence Berkeley, de echipa condusă de Albert Ghiorso și E. Kenneth Hulet.[2] Ei au reușit să obțină izotopul 263Sg prin bombardarea 249Cf cu ioni de 18O. Acest izotop se dezintegrază prin emisii de radiație α ce are timp de înjumătățire de 0,9 ± 0.2 secunde.

Denumire[modificare | modificare sursă]

Echipa americană de cercetători a propus ca elementul 106 să se numească seaborgiu (Sg) în onoare chimistului american Glenn T. Seaborg. Însă alegerea acestui nume a creat controverse. Astfel IUPAC a decis ca, temporar, elementul 106 să se numească unnilhexium (Unh). În 1994 comitetul IUPAC propune ca elementul 106 să fie numit rutherfordiu și totodată decide ca numele unui element chimic să nu fie denumit după numele unei persoane în viață.[3] În 1997 IUPAC decide ca elementul 106 să se numească, definitiv, seaborgiu (Sg).

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Seaborgium". http://periodic.lanl.gov/106.shtml Los Alamos National Laboratory.
  2. ^ Ghiorso, A., Nitschke, J. M., Alonso, J. R., Alonso, C. T., Nurmia, M., Seaborg, G. T., Hulet, E. K., Lougheed, R. W. (1974). "Element 106". Phys. Rev. Lett. 33 (25): 1490–1493. http://adsabs.harvard.edu/abs/1974PhRvL..33.1490G. http://prl.aps.org/abstract/PRL/v33/i25/p1490_1
  3. ^ Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1994)". Pure and Applied Chemistry 66 (12): 2419. 1994.http://iupac.org/publications/pac/66/12/2419/ IUPAC

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Seaborgiu