Bohriu
 |
Acest format este învechit. Se recomandă să folosiți formatul {{Infocaseta Element chimic}} în locul lui. |
| Bohriu | |
| Nume, Simbol, Număr atomic | Bohrium, Bh, 107 |
| Serie chimică | formă de tranziție spre metale |
| Grupa, Perioada, Bloc | 7, 7, d |
| Densitate | |
| Duritate | |
| Aspect | |
| Masa atomică | 262,1229 u |
| Masa molară | |
| Rază atomică | |
| Configurație electronică | 2, 8, 18, 32, 32, 13, 2 |
| Număr de oxidare | |
| Electronegativitate | |
| Structură cristalină | |
| Stare de agregare | |
| Punct de topire | |
| Punct de fierbere | |
| Punct critic | |
| Energie de combinare | |
| Energie de vaporizare | |
| Capacitate calorică | |
| Presiune vapori | |
| Viteza sunetului | |
| Conductibilitate termică | |
| Rezistivitate electrică | |
| Potențial de ionizare | |
| Alte proprietăți | {{{Alte proprietăți}}} |
| {{{tabel}}} | |
| format | |
Bohriu (simbol Bh) este elementul chimic cu numărul atomic 107. A fost descoperit de o echipă de cercetători din Germania, condusă de Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg în 1981.
Cuprins |
[modificare] Istoric
[modificare] Descoperirea oficială
Prima sinteză convingătoare a bohriului a fost realizată în anul 1981 de către echipa de cercetare germană condusă de către Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg de la Gesellschaft für Schwerionenforschung (Institutul pentru cercetarea Ionilor Grei, GSI) din Darmstadt, bazându-se pe reacția Dubna.
În 1989, echipa GSI a repetat reacția cu succes în timpul eforturilor de a măsura o funcțiune de excitare. În timpul acestor experimente, 261Bh a fost, de asemenea, în canalul de evaporare 2n și astfel s-a confirmat că 262Bh există sub două forme: o formă de bază și una izomerică.
IUPAC/IUPAP Transfermium Working Group (echipa ce căuta elemente mai grele ca fermiul) a raportat în 1992 că echipa GSI a descoperit în mod original elementul numit bohriu.
[modificare] Nume propuse
În timpul perioadei în care nu era descoperit, bohriul era denumit eka-reniu.
Prima dată, grupul german a sugerat ca denumirea elementului nou să fie nielsbohriu și să aibă simbolul Ns în onoarea fizicianului danez Niles Bohr. Însă, oamenii de știință sovietici au sugerat ca acest nume să fie dat elementului cu Z=105 (care a fost numit, în cele din urmă, dubniu), iar echipa germană a visat să-l recunoască și pe Bohr și faptul că echipa de la Dubna a fost prima care o propus reacția de fuziune la rece.
Totuși, a existat și o controversă în legătură cu denumirea elementului, în timp cele elementele cuprinse între 104 și 106 trebuiau denumite. IUPAC a adoptat denumirea de unnilseptiu (cu simbolul Uns) ca un nume temporar și sistematic pentru acest element. În 1994, o comisie de la IUPAC a recomandat ca elementelul 107 să fie numit bohriu ci nu nielsbohriu, deoarece nu există vreun element care să mai conțină numele întreg al unui savant. [1] Acest fapt a fost respins de descoperitori care susțineau că au dreptul să denumească elementul cum doresc ei. Disputa a fost preluată de echipa daneză de la IUPAC care a votat în favoarea numelui bohriu. Au apărut și îngrijorări deoarece numele putea fi confundat cu cel al borului și în special era dificilă distincția dintre ionii lor, bohrat și borat. În ciuda acestor fapte, numele de 'bohriu pentru element a fost recunoscut pe plan internațional abia în 1997. [2] Ulterior, IUPAC a decis ca sărurile de bohriu să se numească bohriați și nu bohrați.
[modificare] Proprietăți
Masa atomică a atomului de bohriu este de 262,1229 g/mol.
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe
[modificare] Referințe
- ^ „Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1994)”. Pure and Applied Chemistry 66 (12): 2419. 1994. doi:.
- ^ „Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1997)”. Pure and Applied Chemistry 69 (12): 2471. 1997. doi:.
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||
