Bohriu

Bohriu
Seaborgiu ← Bohriu → Hassiu Reniu     (270) 107 Bh                                                                                                                                                                                                                                           Bh (Upe) Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Bohriu, Bh, 107
Serie chimică	metale tranziționale
Grupă, Perioadă, Bloc	7, 7, d
Densitate	37 (estimat) kg/m³
Culoare	cenușie
Număr CAS	54037-14-8
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Rn] 5f14 6d5 7s2 (estimat)
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 32, 13, 2 (estimat)
Număr de oxidare	+7, +5, +4, +3 (estimat)
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire	K
Punct de fierbere	K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Primul potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Bohriu (simbol Bh) este elementul chimic cu numărul atomic 107. A fost descoperit de o echipă de cercetători din Germania, condusă de Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg în 1981.

Istoric

Descoperirea oficială

Prima sinteză convingătoare a bohriului a fost realizată în anul 1981 de către echipa de cercetare germană condusă de către Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg de la Gesellschaft für Schwerionenforschung (Institutul pentru cercetarea Ionilor Grei, GSI) din Darmstadt, bazându-se pe reacția Dubna.

$\mathrm{~^{209}_{83}Bi} + \mathrm{~^{54}_{24}Cr}\rightarrow\mathrm{~^{262}_{107}Bh} + \mathrm{n}$

În 1989, echipa GSI a repetat reacția cu succes în timpul eforturilor de a măsura o funcțiune de excitare. În timpul acestor experimente, ²⁶¹Bh a fost, de asemenea, în canalul de evaporare 2n și astfel s-a confirmat că ²⁶²Bh există sub două forme: o formă de bază și una izomerică.

IUPAC/IUPAP Transfermium Working Group (echipa ce căuta elemente mai grele ca fermiul) a raportat în 1992 că echipa GSI a descoperit în mod original elementul numit bohriu.

Denumiri propuse

În perioada în care existența sa era doar presupusă, dar elementul nu fusese încă izolat, bohriul era denumit eka-reniu.

La început, grupul german a sugerat ca elementul nou să fie denumit nielsbohriu și să aibă simbolul Ns, în onoarea fizicianului danez Niels Bohr. Însă oamenii de știință sovietici au sugerat ca această denumire să fie dată elementului cu Z=105 (care a fost numit, în cele din urmă, dubniu), iar echipa germană a dorit să-l recunoască și pe Bohr și faptul că echipa de la Dubna a fost prima care a propus reacția de fuziune la rece.

Totuși, a existat și o controversă în legătură cu denumirea elementului, în perioada în care se căutau denumiri pentru elementele cu numărul atomic cuprins între 104 și 106. IUPAC a adoptat termenul de unnilseptiu (cu simbolul Uns) ca denumire provizorie și sistematică pentru acest element. În 1994, o comisie de la IUPAC a recomandat ca elementelul 107 să fie numit bohriu ci nu nielsbohriu, deoarece nu mai există vreun element care să conțină numele întreg al unui savant. Acest fapt a fost respins de descoperitori, care susțineau că au dreptul să denumească elementul cum doresc ei. Disputa a fost preluată de echipa daneză de la IUPAC, care a votat în favoarea numelui bohriu. Au apărut și îngrijorări, deoarece numele putea fi confundat cu cel al borului și în special era dificilă distincția dintre ionii lor, bohrat și borat. În ciuda acestor fapte, denumirea de 'bohriu pentru element a fost recunoscută pe plan internațional abia în 1997. Ulterior, IUPAC a decis ca sărurile de bohriu să se numească bohriați și nu bohrați.

Proprietăți

Masa atomică a bohriului este de 264,012496 uam.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Bohriul pe sistemul-periodic.go.ro