Punct de fierbere
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Punctul de fierbere al unei substanţe este temperatura la care tranziţia de la starea de agregare lichidă la cea gazoasă se petrece în volumul lichidului şi nu doar la suprafaţă.
Întrucît punctul de fierbere depinde de presiune, aceasta trebuie precizată. Adesea punctul de fierbere se dă la presiunea de 1 atm (101325 Pa). Cînd presiunea creşte, punctul de fierbere creşte şi el, pînă cînd se atinge punctul critic, la care proprietăţile gazului şi ale lichidului devin identice. În direcţia opusă, prin scăderea presiunii punctul de fierbere scade pînă se atinge punctul triplu al substanţei respective.
Procesul de fierbere implică o căldură pe care care lichidul trebuie s-o primescă pentru a se transforma în gaz, numită căldura latentă de vaporizare, astfel că pe perioada cît lichidul fierbe şi se transformă treptat în gaz, căldura transferată acestuia nu se manifestă printr-o creştere a temperaturii, de unde şi calificativul de "latent".
La nivel molecular, punctul de fierbere corespunde situaţiei în care moleculele de lichid au suficientă energie pentru a rupe forţelor intermoleculare de coeziune a lichidului. Căldura latentă de vaporizare reprezintă o măsură a mărimii acestor forţe.
Punctul de fierbere al apei la presiunea de o atmosferă fizică (101325 Pa) este foarte aproape de 100 °C. Presiunea atmosferică scade cu altitudinea şi astfel şi temperatura la care fierbe apa scade. De exemplu, pe vîrful muntelui Everest (8848 m) apa fierbe la 69 °C.
