Sulf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sulful (numit şi pucioasă; simbol chimic S) este elementul chimic cu numărul atomic 16.

Cuprins 1 Istoric 2 Descriere. Răspândire 3 Proprietăţi fizice 4 Proprietăţi chimice 5 Utilizări 6 Bibliografie

[modifică] Istoric

Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obţinerii de SO₂.Originea numelui PROVINE de la latinescul sulfur (pucioasă).

[modifică] Descriere. Răspândire

Este un nemetal multivalent răspîndit în natură(zăcăminte sau izvoare sulfuroase). Se găseşte şi ca element pur, dar mai ales în compuşi chimici, de exemplu sulfaţi şi sulfuri. Este un element esenţial în fiziologia organismelor vii.

Intră în componenţa a numeroase substanţe de interes economic: acid sulfuric, îngrăşăminte, praf de puşcă, chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergenţi, cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf, dispuşi într-o forma de coroană.

[modifică] Proprietăţi fizice

Nemetal solid, de culoare galbenă, sfărâmicios, mai greu ca apa, insolubil în apă, însă solubil în sulfură de carbon,se topeşte foarte uşor.

[modifică] Proprietăţi chimice

• Reacţia S cu metale:
  • 2 Al+3S→Al₂S₃
  • Hg+S→HgS
• Reacţia S cu hidrogenul:
  • S+H₂→H₂S
• Reacţia S cu oxigenul:
  • S+O₂→SO₂

[modifică] Utilizări

Sulful este indispensabil în fabricarea a numeroase substanţe şi materiale:

• cauciuc şi ebonită, prin vulcanizare
• acid sulfuric
• praf de puşcă
• artificii
• medicamente (sulfamide etc.)
• conservanţi

[modifică] Bibliografie

• Edith Beral şi Mihai Zapan, Chimie anorganică
• Lucia Pârvan şi Constanţa Niculescu, Sinteze de chimie